Pentru cei care nu mă cunosc, sintagma “flat shoes” mă descrie cel mai bine. Am în garderoba 2-3 perechi de pantofi cu toc, însa doar așa… de decor. Și oricum, cine le-ar măsura înălțimea mi-ar spune că mă flatez singură atunci când spun că sunt: cu toc.
Nu aș ști să spun de ce, poate pentru că sunt comodă, sau pentru că având aceeași înălțime cu soțul meu și filmul “Irinel și Monica” nu e unul din favoritele mele; cert este că boots-urile, pantofii fără toc și UGG-urile (pe care stiliștii ne sfătuiesc să le evităm și la care nu reușesc să renunț atunci când șantierele mele iarnă nu au geamuri!) domină zona dedicată din dressing.
Anul acesta împlinim un an de Bulevard și în toată amintirea lansării mi-am adus aminte ca și eu și Geno am vrut să ne purtăm salopeta preferată. Era identică, doar că a mea neagră și a ei albă. Ne-am întrebat atunci dacă nu ar fi too much, însă ne-am adus aminte de subiectul: pe tocuri! Nu pot arăta la fel cu high heels și cu flat shoes. Așa că ne-am resemnat. Am decis să ne accesorizăm diferit salopetele și să vedem ce iese.
Rezultatul a fost: două asemănătoare ca și fire, însă total diferite ca look. Dincolo de accesorizare, totul pornea de la înălțime, pentru că eu eram în favoriții Jimmy Choo flat, iar ea pe ditamai tocurile. Trebuie să recunosc, salopeta iubea tocurile, însă cu părere de rău, eu nu i le-am putut oferi. Sau cel puțin așa am crezut.
Cum spre finalul evenimentului de lansare s-a hotărât grupul care urma să meargă la petrecerea din club, și eu am zis pas, Geno mi-a privit galeș pantofii și mi-a dat la schimb perechea ei de tocuri. Nu de alta, dar ea urma să-și continue seara mai relaxat la petrecerea din club, în timp ce eu alesesem să mă îndrept spre casă.
Și așa, eu și salopeta mea neagră am inversat povestea și ne-am trezit … pe tocuri. Salopetei i-a plăcut și ansamblul a fost preț de ceva vreme deliciul prietenilor care mă rugau să mă plimb puțin să “mă admire”. Cum nu port tocuri, nici nu știu să umblu pe ele, așa că partea de distracție a fost garantată. Tot mai indecisă mergeam spre stația de taxi, aflată la ceva distanță parcă înadins … pentru a-mi face în ciudă!
Am fost cel mai fericit om de pe planetă când am ajuns acasă și m-am descălțat. Nu știu ce simte în mod normal o femeie care în mod constant poartă tocuri, însă eu le-am aruncat din picioare cumva satisfăcută. Deși în același timp conștientă ca era mai… interesantă pe tocuri.
Concluzia mea este că acum un an Genoveva Hossu m-a încălțat. Și la propriu și la figurat! Pe tocurile ei și răspunzând afirmativ la propunerea de a face parte din echipa Bulevard, ceea ce a însemnat că a trebuit să le fac loc între priorități.
Nu îmi pare rău că am făcut-o și cred că atunci când aleg să scriu pentru revistă mă simt cumva …pe tocuri! Și nu de 5 cm ci: really HIGH HEALS.
La mulți ani, Bulevard! Mulțumesc, Geno, pentru tocuri!
Pe curând,
Diana