Trebuie să vă mărturisesc că în momentul în care am primit tema lunii septembrie eram într-o mică vacanță. Și, în primul moment, mi-au trecut prin minte o mie de lucruri cu iz negativ pe care le-aș spune despre România, doar pentru că puteam. Am zâmbit condescendent și mi-am zis că pot înșira, ca pe mărgăritare, o mie de ce nu cred că e minunată.
Apoi, în mintea mea, am revăzut filmul a două mii de momente în care am spus multor oameni că îmi place România. M-au întrebat mulți cunoscuți de-ai mei, mai ales în ultimii cincisprezece ani, de ce mă mai zbat încă pe țărâm românesc și de ce nu am pornit să caut câinii cu covrigi în coadă de pe alte meleaguri. Și acum, ca și atunci, le răspund că nu pot. Este o vorba în mediul academic în care am activat, că cei care nu pot performa în producție se apucă să îi învețe pe alții cum se face. Prin extrapolare, aș spune că cei care nu se pricep să trăiasca aici, se duc în altă parte ca să îi critice pe alții.
Este minunată România văzută cu ochii adultului care se străduiește să se descurce în hățișul de zi cu zi… Am probleme de adaptare în hățișul acesta. Nu îmi place să văd oamenii încruntați în fiecare zi, nu îmi plac vecinii care nu răspund la salut, nu îmi plac șoferii care cred că și-au cumpărat strada – asta am auzit-o la un polițist și am preluat-o, nu îmi place când nu ne ținem cuvântul dat, nu îmi place că merge și așa…
Aici este acasă, este mama, este tata, sunt amintirile dulci ale copilăriei și ale adolescenței, este mirosul de zacuscă de la sfârșit de vara și este aroma de must din curtea bunicilor, sunt diminețile de toamnă ploioase în care târam după mine ghiozdanul alb cu vișiniu plin de cărți pentru școală, este mirosul de mere pârguite din lădița de sub pat…
Aici, în minunata R
omânie crește vinul care mă încântă. Încă un motiv de iubit acest acasă pe care mulți dintre noi îl ducem în derizoriu atât de des și de care ne aducem aminte doar atunci când ne lipsește. Astăzi, din România, vă promit un vin care m-a adus ACASĂ.
Balla Geza de la Minis, Arad – Fetească Neagră 2011 – colecția Stone Wine. De ce Wine Princess? Pentru că își respectă consumatorii. Dacă veți căuta pe magazinele online din alte țări vinurile lui, le veți găsi la prețuri comparabile cu cele de pe piața românească. Este unul dintre producătorii care nu s-a prostituat de-a lungul anilor și care și-a respectat plus-valoarea muncii sale. De aceea. Și pentru că vine din această toamnă cu un re-branding de bun gust, care mi-a picat bine. Și pentru că face vin așa cum îmi imaginez eu că trebuie să fie un vin.
Concept total nou, modern, de etichetare și de prezentare și un vin căruia nu îi lipsește nimic. Se lasă băut, se lasă cucerit și descoperit cu acea grație pe care eu o regăsesc la fetele ingenue de la țară. Delicată și totuși puternică, cu arome fine de condimente, cu note minerale aduse de dealurile stâncoase ale Păulișului unde a crescut și cu un gust autentic de fructe de pădure.
Este minunată România? Este. Noroc.
Sursa foto: wineprincess.ro
