Amintiri din fotografii

Momentul acela în care găsești fotografiile din copilărie și te lași copleșit de amintiri, de emoții și uiți cu totul de mediul înconjurător este sublim. Am retrăit fiecare stare, fericirea momentelor prețioase.

laura opris

Am avut norocul unei copilării în adevăratul sens al cuvântului, fără griji, poate doar a orelor prea puține de joacă. Curtea blocului era plină ochi de copii, jucam „Floare”, „Pimpi” (șotron) sau „Mâța”, în grupuri gălăgioase. Preocuparea principală era câștigarea jocului, iar strigătele părinților care ne chemau la lecții sau la masă erau ignorate cu bună știință în ciuda mustrărilor care ne asteptau. Zilele ploioase mutau gălăgia în scara blocului în care inventam competiții de elastic sau coardă, blocând accesul vecinilor către casele lor. Ne bucuram de prezența celorlalți copii, împărțeam dulciuri și jucării, până când a apărut Nintendo în peisaj, mașinărie pentru care eram capabilă să mă trezesc dimineața cu o ora mai devreme pentru a-l trece pe Mario la nivelul următor.

laura amintiri

 Vacanțele de vară se desfășurau la bunici, la țară, acolo unde toate poftele îmi erau satisfăcute, unde aveam privilegiul de a fi mica prințesă mofturoasă. Ziua mi-o petreceam cu ceilalți copii punând la cale șotii care mai de care mai năstrușnice. Cățăratul în copaci, furatul de corcodușe, alergatul prin ogrăzi, scăldatul în Someș în ciuda interdicțiilor clare, incidentele cu cocoșii violenți sunt doar câteva din amintirile care îmi trec în rewind prin faţa ochilor. Uneori îmi doresc să fiu copil din nou, măcar pentru câteva ore, pentru a mă bucura de nevinovăția fiecarui sentiment, pentru a savura fericirea lucrurilor mici la cel mai înalt nivel cu putință.

foto laura duminica

Amintirile voaste dragi din copilărie care sunt?