Ne naştem unici, destul de dezbrăcaţi şi cu pretenţii puţine. Nici standardele nu ne sunt foarte ridicate în primele zile de viaţă, ne-am duce după oricine ne dă un pic de ţâţă. În scurtă vreme primim un număr, codul numeric personal. Intrăm în matrice. Suntem luaţi în evidenţă şi în primire. Mamele noastre ne dau haine şi, ce să vezi, caută scutece, combinezoane, salopete, vestuţe, păturici (nu folosesc diminiutivele de drag, ba din contră) tot mai altfel, să nu cumva să semănăm cu alţi dezbrăcaţi şi cu pretenţii puţine care au şi-au primit numărul odată cu noi. Pesemne că mamele noastre încearcă să ne înveţe de mici că nu suntem simple numere. De obicei reuşesc. Ne intră-n sânge şi în conştiinţă unicitatea noastră (apropo de internet şi de trafic, nu-mi place întrebarea câţi unici ai, prefer întrebarea ce fel de unici ai).
Căutăm grupul, fiinţe sociale fiind noi, însă-mi pare că-l căutăm doar pentru a putea ieşi în evidenţă sau măcar pentru a ne asigura că între noi şi ceilalţi membri ai grupului există diferenţe suficient de serioase. Alegerile noastre, de la educaţie, cultură, artă, gastronomie, şi, în unele cazuri (nefericite, dacă mă întrebaţi), dragoste, se bazează în mare parte pe dorinţa de a fi diferiţi.
E foarte posibil ca moda să fi apărut exact din acelaşi motiv. Unii spun că moda, ca fenomen care afectează mase mari de oameni, ne uniformizează. Pentru a combate această afirmaţie vă propun să vă imaginaţi infinitatea de versiuni ale fustei mini ce popula planeta albastră în anii 60 ai secolului trecut. Nu-i aşa că-i mai bine acum, că aţi făcut asta? Exemple aş mai putea să vă dau, dar nu despre exemple e editorialul meu, ci despre cum ar trebui să nu ne ferim de modă, ba din contră. Consider că înţelegerea conceptului, îmbrăţişarea lui şi adaptarea noastră la el şi la schimbările la care ne supune, nu poate face altceva decât să ne întărească unicitatea, să ne transforme în pata mov de pe peretele cenuşiu, să ne îndepărteze de condiţia numărului care ne-a fost alocat la câteva zile de la naştere.
Nu mă lungesc cu povestea, dacă am reuşit să vă pun puţin pe gânduri, treaba mea, pe azi, e gata. Închei aşadar cu un gând bun şi cu tradiţionalul „Fashionable holidays!” la toată lumea.
