Iubeşti Clujul? Oraşul sau oamenii?
Iubesc Clujul cu tot ceea ce înseamnă el. Nu cred că un oraş există sau poate fi definit fără oamenii săi. Clujul este aşa cum îl ştim datorită celor ce au fost şi se tranformă sub ochii noştri ca efect a ceea ce suntem ca societate în prezent.
Ce simte arhitectul Daniela Maier trecând prin centrul oraşului?
Mă bucur de case frumoase şi oameni zâmbitori şi mă întristez când agresivitatea distruge armonia pe care o căutăm cu toţii.
Ce părere ai despre modul în care arată centrul Clujului (renovări, construcţii, izolări realizate pe jumătate, Continentalul în paragină, clădiri rupte de arhitectura din jurul lor – vezi Banca Transilvania şi BCR – Bariţiu vs clădirea de pe colţ) ? Instituţiile se implică în vreun fel în acest sens? Există anumite recomandări/reguli, au capacitatea să intervină?
Cred că centrul oraşului se distruge şi se regenerează câte puţin în fiecare zi. Din păcate, viteza cu care reuşim să distrugem este mult mai mare decât cea cu care restaurăm sau reabilităm. Atât de multe funcţiuni, oameni grăbiţi şi o viaţă care ne forţează deseori la superficialitate au distrus mult din ceea ce aveam acum nu de mult. Cu siguranţă lipsa de coerenţă estetică dar şi funcţională este deosebit de deranjantă, dar vorbeşte despre ceea ce suntem.
Nu pot să mă exclud şi să acuz. Cred că, pe lângă drepturi, fiecare avem şi obligaţii faţă de oraş. În primul rând, responsabile sunt breslele cu impact major asupra locuitorilor unui oraş (jurnalişti, oameni politici, arhitecţi, urbanişti, peisagişti etc.). Însă, orice proiect cu valenţe pozitive apreciabile, are mici şanse de izbândă într-un context în care se promovează valori discutabile.
Cred că trebuie să încercăm să ne adaptăm oraşului şi comunităţii şi nu să forţăm transformări generate de nevoi efemere. De exemplu, consider că ar fi fost un compromis major să sacrificăm fostul Hotel New York (Continental), adaptându-l forţat unei alte funcţiuni, doar pentru că asta “se cere” în acest moment. Pentru orice spaţiu public, o soluţie foarte bună o reprezintă concursul de arhitectură, cu o temă completă şi complexă, şi o promovare şi susţinere puternică. Astfel, creşte numărul de participanţi dezirabili.
Instituţiile sunt obligate să respecte legea, dar atâta timp cât comunitatea nu se implică şi nu-şi defineşte nevoile în mod clar şi, în primul rând, într-o manieră obiectivă, este greu de crezut că se pot genera transformări majore.
În ultimii ani am asistat la un fenomen care a adus tot mai multe magazine second hand sau chinezeşti, covrigării şi shaormerii în zona centrală a Clujului. Crezi că este potrivită amplasarea lor în zona centrală? Care crezi că sunt cauzele acestui fenomen?
Cu siguranţă nu aceste funcţiuni sunt cele care trebuie să primeze în zona centrală a oraşului. Ne dovedim încă o dată lipsa de respect faţă de oraş, generată de lipsa noastră de identitate. Nu mai simţim că aparţinem oraşului, ci considerăm că el ne deserveşte, dar nu ne aparţine.
Pentru majoritatea oamenilor este mult mai comod să-şi facă cumpărăturile în marile centre comerciale situate oarecum periferic, aşa că centrul oraşului e părăsit în fiecare zi câte un pic.
Second hand-uri, şaormerii, magazine chinezeşti, etc. sunt funcţiuni care ar fi bine să se regăsească la periferie, iar acest lucru poate fi reglementat. Este nefiresc ceea ce se întâmplă, dar ne găsim într-un lanţ al slăbiciunilor. Branduri importante vin în oraş şi deschid puncte de desfacere în mall-uri pentru că acolo e “noul centru”. Nu cred că oamenii pot fi obligaţi să se schimbe, cred însă că exemplele pozitive pot să aibă un impact major. Micile restaurante, librăriile, florăriile sau alte funcţiuni specifice zonei centrale şi cunoscute ca repere, care s-au adaptat şi au ştiut să-şi consolideze poziţia în oraş, să o valorizeze, dovedesc că-şi respectă clienţii şi devin modele.
Crezi că alegerea de a cumpăra dintr-un magazin second hand ţine de aspectul financiar sau de cel estetic? Care crezi că este diferenţa dintre un magazin second hand şi unul vintage? Există aşa ceva în Cluj? Dacă da, au aceste magazine o şansă de supravieţuire?
Cred că alegerea de a cumpăra dintr-un magazin second hand ţine în primul rând de aspectul financiar. Pe de altă parte, cunosc mulţi oameni care caută şi găsesc deseori piese pe care le apreciază, desigur, cu un considerabil consum de timp. Aceştia consideră că aceste magazine sunt o resursă de lucruri interesante şi poate, la un moment dat, aveau dreptate.
Diferenţa majoră dintre un magazin second hand şi unul vintage este istoria pe care o spune fiecare piesă dintr-un magazin vintage. Memoria este readusă în discuţie şi valorizată în comercializarea unei piese vintage. Să nu uităm că marile familii nobiliare europene transmiteau din generaţie în generaţie colecţii întregi de rochii şi costume. Desigur, este o ocazie rară achiziţionarea unei asemenea piese şi trebuie să recunosc că pentru mine este o bucurie extraordinară pierderea între obiecte vintage. Nu ştiu să existe în Cluj un magazin vintage destinat exclusiv pieselor vestimentare şi nu cred că ar avea o şansă reală de supravieţuire în acest moment. Există însă târgurile vintage în care, din păcate, noţiunea este deocamdată confuză.
Un subiect care e pe buzele şi în inimile tuturor: Cluj-Napoca – capitală culturală europeană în 2020. Modul în care arată Clujul acum, în special centrul, reprezintă sau nu un impediment? Cum vezi aceste lucruri în comparaţie cu marile oraşe europene?
Cred că centrul Clujului poate să se transforme în capitala culturală pe care ne-o dorim cu toţii pentru 2020. Pentru asta va trebui însufleţit şi nu doar apreciat ca o zonă centrală cu reale valori. Atitudinea societăţii civile este foarte importantă, iar deciziile şi solicitările acesteia trebuie să se bazeze pe o susţinere coerentă din partea specialiştilor.
În acest moment se modifică legislaţia în domeniul urbanismului (legea 350), în sensul că s-a aprobat reintroducerea posibilităţii de a obţine PUZ-uri derogatorii. Această modificare aduce presiuni asupra administraţiei, încurajează investiţiile speculative, promovează acei arhitecţi care sunt dispuşi la compromisuri şi crează, pe lângă suprasolicitarea infrastructurii existente, alterarea imaginii urbane şi a calităţii spaţiului construit. Această instabilitate va agrava şi mai mult situaţia existentă pentru că aşa apar funcţiuni nespecifice şi provizorii. Efectele vidului legislativ vor avea în continuare impact major în plan urbanistic şi architectural, juridic, economic, administrativ şi profesional.
În oraşele europene, pe care le apreciem şi în rândul cărora ne dorim să avem o prezenţă demnă, oamenii ştiu ce înseamnă să traieşti şi să te bucuri de oraş, spaţiile publice sunt animate şi plăcute, intervenţiile agresive devenind aproape imposibile. Dacă am căuta şi aprecia, dacă am reuşi să ne purtăm în oraşul nostru aşa cum fiecare dintre noi o facem când suntem într-o capitală europeană cred că am reuşi să schimbăm multe lucruri. Introducerea valorii la nivel funcţional şi estetic va face non-valoarea să se autoexcludă.
Cu un târnăcop, câţiva oameni harnici şi un buget, ce ai schimba în oraşul nostru? Cu ce ai începe? Cu societatea, cu instituţiile?
Cred că toate cele enumerate, plus dorinţa de schimbare, pot face multe. Instituţiile nu există fără oameni. Există trei pioni importanţi în viaţa publică a oraşului: comunitatea, administraţia şi specialiştii. Indiferent de profesia noastră suntem membri ai comunităţii. Această mulţime le include pe celelate două, le coordonează şi influenţează. Răspunsul administraţiei va fi unul pozitiv atâta timp cât solicitările comunităţii vor fi definite în mod clar şi onest, şi susţinute pe măsură, iar specialiştii vor avea un răspuns constructiv. Rolul de formatori al specialiştilor trebuie să fie asumat coerent de către aceştia iar administraţia trebuie să le ofere sprijin. Implicarea comunităţii este esenţială. Toate acestea, însă, se construiesc foarte greu fără sprijinul mass-media.
Ştiu, răspunsul meu este, din păcate, o utopie la fel cum este, din fericire, şi întrebarea.
Un proiect frumos pentru Cluj în 2013?
În ultimul timp am conturat câteva proiecte pe care le consider frumoase pentru Cluj şi îmi doresc mult să reuşim să le transformăm în realitate în 2013. M-au încurajat răspunsurile oamenilor de la evenimentele la organizarea cărora am participat în cadrul OART. ”Scena Cetăţii” a fost o experienţă extraordinară. Atât participarea clujenilor cât şi sprijinul sponsorilor şi partenerilor au depăşit aşteptările noastre. Reacţia comunităţii a fost extraordinară şi cred că ar fi păcat ca lucrurile să se oprească aici. Prefer să revin cu detalii în momentul în care proiectele vor fi finalizate.
Daniela Maier este vicepreşedinte al Ordinului Arhitecților din România – filiala Transilvania.
Sursa foto: Liana Haitonic, Adi Hădean
