Stăteam pe marginea unui pod, după o conversație care a adus în prim plan, din nou, oameni buni și mai puțini buni. Aceeași frustrare spusă în cuvinte proprii. Subiectivizată. Despre oameni care își trăiesc viața fragmentată între realitatea existentă și ceea ce dă bine în fața celorlați. Cine mai gustă sinceritatea și bunul simț?
Toți suntem normali până ajungem să ne cunoaștem mai bine. Pe noi înșine și pe cei din jur. Experiențele trăite cu ceilalți aduc la suprafață acest adevăr. Credem că noi suntem cei drepți, restul ar trebui să se ajusteze. Și cu toată imperfecțiunea de care suntem în stare, există totuși oameni în prezența cărora ne place să stăm.
Ne dorim să fim înconjurați de oameni al căror caracter te face să îți dorești prezența lor, a căror părere este onestă și ai căror ochi sunt sinceri. Cam toți am vrea să avem asemenea prieteni. Deplângem soarta omenirii, că nu mai există oameni de treabă, că bunul simț a rămas doar ca un ecou la ceva ce-a fost odată, că mai există doar firimituri de la bunătatea care odată îi însoțea pe oameni. Și în timp ce stăteam pe marginea de pod mă gândeam cât de mult din toate astea am putea fi noi și nu suntem. Uneori ne simțim acea picătură puțin observabilă care cade într-un pahar deja plin.
Dar mi-au venit in minte (așa, ca vocea mamei pe care o aveai în cap atunci când făceai ceva de care îți spusese să nu faci și se dovedea că avea dreptate) versurile unui cântec:
“Is this the world you want?
You’re making it
Every day you’re alive”
Suntem ceea ce creăm în jurul nostru. Și din această cauză cred că lucrurile de bun simț, de onestitate, cele care țin de caracterul nostru și al altora sunt gusturi care se discută. Nu e ca și la o mâncare. Mie îmi place, ție nu. Pentru că o mâncare mă înfluențează pe mine, papilele mele. Dar cele amintite sunt ca niște cerculețe formate de o piatră aruncată într-o apă, merg din aproape în aproape și schimbă suprafața, forma. Schimbă ceva!
Uneori poate ar trebui să acordăm mai multă atenție la gustul nostru pentru oameni. Și când ceva nu ne face bine, să avem îndrăzneala să recunoaștem. Luați-l ca un exercițiu de sinceritate pentru voi și pentru oamenii dragi din jurul vostru!
