Câteodată, dragostea e de ajuns. Zic asta la 7 dimineața, când bebe face ochii mari. Fug să-l ridic din pătuț. Înainte să mă spăl pe dinți sau să-mi beau cafeaua. Acu’ s-au schimbat prioritățile.
În timp ce avem noi doi o discuție în limbaj bebelușian, mai apuc să verific telefonul, mailul, whatsapp, telegram, sms.
Îl mai pup o data pe bebe și îi explic că mami trebuie să scrie editorial. Cu și despre dragoste. Că mă simt inspirată.
M-am pus pe scris. După prima gură de cafea, mi-am adus aminte de lista de to do pentru azi. Și mi s-a blocat creierul.
Deci, all I need is love. Și o asistentă. Pff…
Back to work, înainte să pună Laura mâna pe telefon și să te „formeze”.
Cum ziceam, câteodată dragostea e de ajuns. Te inspiră. Fără inspirație viața nu prea face sens.
Stop for a minute. Că bebe îți arată o schemă nouă. Îmi vine să râd, fug lângă el încă 10 minute. Îmi amintesc că am o întâlnire într-o oră.
9.38. Laura sună și întreabă pe ce adresă de e-mail i-am trimis editorialul. Nu o pot minți, că o iubesc.
Iubesc tot felul de oameni frumoși de doi ani încoace. Cam asta fac eu după doi ani și în dimineața asta.
Azi în special iubesc pe toată lumea și sper să mă iubească toată lumea.
Chiar dacă acum trebuie să fug la treaba mea…
