Pamela Rațiu: “Am lucrat cu Andy Warhol, Liza Minelli, Sylvana Mangano, Lauren Bacall”

Dacă ar fi să o descriu pe Pamela într-un singur cuvânt, cel mai potrivit ar fi cuvântul “Doamnă”, cu D mare. O Doamnă cu suflet tânăr, cu educație aleasă, cu maniere și atitudine desprinse parcă din altă realitate. Interviuri cu Pamela Rațiu poate că ați mai citit, dar azi vă propunem unul inedit despre ce înseamnă să fii consecventă cu tine însăți și mereu dispusă să înveți de la ceilalți.

Foto: Vasile Covaciu

Pamela, cum te-ai descrie în câteva cuvinte?

Nu mă iau foarte tare în serios. Mă străduiesc, însă, să iau cele mai bune decizii, în interesul persoanei sau persoanelor implicate în orice subiect. Sunt dispusă să învăţ, nu mă tem să-mi recunosc greşelile şi nici să solicit ajutor dacă este cazul. În majoritatea situaţiilor legate de muncă mă înconjur de persoane specializate, vârsta lor neavând importanţă. Întotdeauna am considerat că vârsta nu reprezintă decât un număr.

Originile tale germane şi irlandeze ţi-au influenţat viaţa personală şi profesională?  Dacă da, cum anume?

Ei bine, în acest potpourri le putem include şi pe cele belgiene şi chineze, dar cred că cel mai mult mă regăsesc în rădăcinile mele irlandeze, deoarece bunica mea era irlandeză şi ea m-a crescut. Nu sunt sigură dacă provenienţa mi-a marcat viaţa personală şi profesională, deoarece am crescut în SUA  în era McCarthy, care a jucat un rol important în separarea comunităţilor etnice. Cred că asta este o parte a problemei SUA de astăzi, unde aceste minunate culturi etnice şi religii nu îşi găsesc rolul în comunitate aşa cum se întâmplă în Europa.

 

Germana era a doua limbă în familie?

De fapt, bunicul meu vorbea 8 limbi. Din păcate, era McCarthy a făcut ca limbile străine să nu mai poată fi vorbite în public sau chiar în unele familii, aşa cum era şi cazul nostru. Din nefericire, în SUA ale anilor ‘50, limbile străine nu constituiau o prioritate a sistemului educaţional.

Pe ce s-a concentrat educaţia ta din copilărie?

Recunosc cu toată sinceritatea: tot interesul meu era orientat spre muzică şi artă. Cântam la vioară între 4 şi 6 ore pe zi. Nu prea mă interesa altceva.

Studiul viorii făcea doar parte din educaţie sau a existat o intenţie clară de a deveni violonistă?

Am studiat vioara timp de 12 ani şi intenţionam să devin violonist de concert.

Copilăria ţi-a fost marcată de părinţi, de profesori?

Am fost crescută foarte strict de către bunica maternă, aş spune chiar că toate calităţile mele se datorează onestităţii sale. Cred că am fost norocoasă să fiu educată de cineva cu o asemenea integritate.

De ce studii private de teatru? Stella Adler a fost un mentor sau un profesor inabordabil?

Stella a fost pur şi simplu cea mai bună. Ea a fost cea care l-a descoperit pe Brando. Foarte mulţi dintre actorii renumiţi de astăzi au studiat cu Stella. Robert de Niro mi-a fost coleg. Dumnezeule, o oră cu Stella era ca o şedinţă de terapie, reuşea să ajungă la inima şi sufletul oricărui actor în devenire. Să nu mai vorbim despre faptul că Stella provenea dintr-o familie cu o linie lungă de actori de teatru.

Foto: Arhiva personală Pamela Rațiu

Ce însemna să fii un model Halston? Exista un anumit cod de comportament, activităţi sau responsabilităţi speciale?

Colaborarea cu Halston mi-a oferit posibilitatea de a cunoaşte sau, în unele ocazii, chiar am lucrat împreună cu cei bogaţi şi celebri, dacă doreşti. Printre ei se numără Andy Warhol, Liza Minelli, Sylvana Mangano – una dintre preferatele mele, sau Lauren Bacall – altă favorită.

Există într-adevăr un dress code pentru cei care lucrau la Halston. El presupunea, în special, haine negre pentru iarnă şi bej pentru vară. Erau, în general, piese minimaliste şi cu o structură lejeră. Halston era cu mult înaintea timpului său şi ar fi fost la modă şi astăzi. Mulţi au încercat  să-i recreeze stilul, fără succes însă. Halston a fost un geniu, iar parfumul pe care l-a creat, absolut sublim!

Cum a fost întâlnirea cu Demis Roussos? Te-a schimbat în vreun fel?

Mi-am cunoscut toţi partenerii prin intermediul prietenilor, nu cred în încercarea de a întâlni pe cineva şi nici în cea de a căuta pe cineva anume. L-am întâlnit pe Demis prin intermediul unui alt model care, la vremea respectivă, se întâlnea cu Vangelis, un bun prieten de-al lui Demis. Despre Demis nu pot spune decât lucruri bune: este unic, adoră femeile, este un bărbat sensibil şi un bucătar extraordinar.  Viaţa în Grecia şi deturnarea zborului 847 (de la Atena la Cairo, al companiei TWA), în 1985, m-au schimbat într-o oarecare măsură. Una peste alta, aş spune că m-am maturizat şi am învăţat din relaţia mea cu Demis. Suntem în continuare foarte buni prieteni şi vorbim adesea. De-a lungul anilor, am întâlnit oameni celebri, de la Sinatra sau Ryan O`Neal. Cu unii am ieşit, pe alții i-am refuzat.

 Foto: Arhiva personală Pamela Rațiu

Ce s-a întâmplat cu formarea/educaţia ta când te-ai căsătorit?

Când m-am căsătorit cu Demis eram o femeie în toată firea, prin urmare educaţia mea nu mai ţinea de un cadru formal, ci doar de propria-mi curiozitate şi deschidere către cunoaştere. Învăţ în fiecare zi, cred că nu suntem niciodată prea bătrâni pentu a învăţa.

De ce ai ales să faci PR pentru soţul tău?

Demis avea nevoie de un PR şi cine altcineva îl cunoştea mai bine decât mine?

Prima regulă pe care ai învăţat-o în PR?

Pentru mine, prima regulă este cercetarea, obţinerea  tuturor informaţiilor despre subiect sau persoană. Cu alte cuvinte, cunoaşte-ţi bine subiectul înainte de a lua decizii.

Întâlnirea cu Indrei?

L-am cunoscut pe Indrei prin intermediul fratelui său Nicolae, cu care colaboram în Bucureşti prin Pro Patrimonio. Prima dată ne-am întâlnit cu ocazia Galei Uniter, organizată de Ion Caramitru la Ateneu. Indrei fusese rugat să ţină un discurs în numele familiei. Fundaţia Caritabilă Raţiu, cu sediul la Londra, a sponsorizat Gala mulţi ani la rând. Mai târziu, ­în acelaşi an, m-am întâlnit cu Indrei şi în alte ocazii.

Foto: Vasile Covaciu

Cea mai importantă realizare de până acum?

Sunt mândră că am avut o contribuţie importantă în educaţia fiului meu vitreg Cyril Roussos. Posibilitatea de a-i susţine pe ceilalţi în visele sau strădaniile lor îţi oferă la fel de multe satisfacţii ca orice realizare. Prefer să mă concentrez la ziua de astăzi şi la cea de mâine, decât să privesc spre trecut.

Cea mai importantă lecţie a vieţii?

Fii sincer cu tine însuţi şi onest cu ceilalţi. Cred că nu contează cât de mult trăieşti, ci important este să îţi trăieşti viaţa la maxim.

Întrebări fulger:

Să găteşti sau să te găteşti?

Am moştenit de la mama interesul pentru gastronomie, ea a studiat arta culinară în întrega Europă, a avut propriile restaurante şi a făcut bomboane de ciocolată belgiană. Eu am studiat arta culinară la Cordon Bleu Culinary Arts School din Londra. Simţul estetic l-am moştenit tot de la mama, care a fost model în anii ‘50.

Los Angeles, Londra sau New York?

De fapt, prefer Europa, în special Transilvania, Toscana şi Provence. Dacă vorbim despre SUA, atunci aş menţiona Washington DC la oraşe favorite. Călătorim acolo în fiecare an cu ocazia decernării Premiului pentru democraţie Ioan Raţiu în cadrul parteneriatului cu Centrul pentru Studii Internaţionale Woodrow Wilson.

Cât de importante sunt hainele pentru o femeie?

Cred că depinde de femeie, unele femei au alte interese şi respect asta, nu judec o femeie după hainele pe care le poartă.

Cea mai importantă piesă din garderoba ta?

Cea mai importantă piesă din garderoba mea diferă de la un an la altul. Anul trecut, a fost o jachetă Chanel pe care o puteam asorta la orice, de la jeanşi la rochie neagră. Stilul meu este unul clasic, achiziţionez puţine piese pe care le păstrez mai mulţi ani. Nu am timp să mă gândesc la îmbrăcăminte. Am o garderobă flexibilă care se potriveşte mai multor ocazii.

Cel mai important accesoriu?

Cele mai importante accesorii pe care o femeie le poate avea sunt zâmbetul, o privire directă şi dorinţa de a-i asculta pe ceilalţi şi poveştile lor.

Mascara sau lipstick?

Amândouă, n-aş putea trăi fără ele.

Stilul deschide uși?

A făcut-o cu siguranţă pentru mine. Dar, odată deschise acele uşi, o femeie trebuie să fie inteligentă şi sinceră.

Ai accepta să devii “style coach”?

Îmi face mare plăcere să-i sprijin pe ceilalţi, să-i ajut să-şi scoată la lumină cele mai mari atribute şi să-şi construiască stima de sine. Îmi aduc aminte că în adolescenţă nu aveam deloc încredere în mine, eram prea înaltă, prea slabă, aveam părul creţ şi pistrui, toate astea pot fi la modă acum, dar atunci nu era aşa.

Interviu realizat de Sonia Nechifor şi Cecilia Măruță.

[scrollGallery id=4 thumbsdown=false]