Călător cu normă întreagă, scriitor şi antreprenor de la 19 ani, Colin Wright îşi lasă cititorii să-i aleagă destinaţiile pentru cele 4 luni petrecute în fiecare loc. Gândeşte practic, are o perspectivă minimalistă şi elimină din start lucrurile care nu adaugă valoare vieţii; în acest scop posedă cca. 60 de lucruri, ideale pentru modul său de trăi. Vesel, mereu pregătit pentru neprevăzut şi dornic de noutate, Colin Wright ne-a împărtăşit experienţa unui străin … în Cluj, oraşul care i-a fost “acasă” în ultimele trei luni.
Cum ai ales România?
Cunosc câteva persoane din Bucureşti printre care pe Dragoş Roua, un prieten blogger. Am început aproximativ în acelaşi timp activitatea pe blog şi ne-am ajutat indicând reciproc cititorilor noştri blogul celuilalt. Când a aflat că se votează pentru următoarea mea destinaţie, şi-a mobilizat prietenii şi cunoştinţele pentru a vota România, astfel încât a reuşit să detroneze Japonia, care era pe punctul de a câştiga.
De ce Cluj?
Iniţial mă hotărâsem pentru Bucureşti, însă îmi plac mai mult oraşele mici. Am trăit prea mult în oraşe mari. Cred că în oraşele mai mici, care au câteva sute de mii de locuitori, poţi observa mai bine personalitatea oamenilor. Interesant a fost faptul că aproape toată lumea mi-a recomandat Clujul, chiar şi bucureştenii au considerat că mă voi simţi mai bine la Cluj.
Ce ştiai despre oraşul din inima Transilvaniei?
Am aflat că este un oraş studenţesc. Când am sosit eu la Cluj, studenţii nu erau veniţi încă; am avut astfel posibilitatea de a mă plimba liniştit prin oraş. De câteva zile însă oraşul s-a transformat. Odată cu venirea studenţilor pe Republicii nu mai e loc pe trotuar, totul a prins viata şi ritmul s-a schimbat.
De obicei citesc pagina de Wikipedia a oraşului unde urmează să mă stabilesc, atât. Restul experienţei prefer să o trăiesc. Ştiu foarte puţine când ajung într-un loc nou, îmi place să aflu detalii comunicând cu oamenii.
Ce impresie ţi-ai făcut despre Cluj după aproape 3 luni?
Clujul este un oraş drăguţ, matur şi calm. Eu merg muuult prea repede pentru Cluj. Oamenii de aici merg liniştiti, se opresc, conversează, savurează un covrig şi se bucură în tihnă de fiecare zi. Nişte trăsături deosebite.
Ai vizitat împrejurimile?
Puţin. Am fost la Sibiu şi la Oradea. Într-o seară la o terasă, am cunoscut prietenii unui prieten, care după 15 minute m-au invitat cu ei într-o excursie la Sibiu, un oraş turistic… dar eu nu sunt neapărat un fan al turismului.
…şi totuşi te declari turist cu normă întreagă
Mă străduiesc, în fiecare ţară, să trăiesc precum localnicii, să îmi plătesc taxele, să merg la piaţă, să mă adaptez obiceiurilor locale. Sunt un turist atipic, dacă vrei.
Ce părere ai despre clujeni?
Am descoperit o trăsătură aparte a clujenilor, care îmi place foarte mult. Oamenii au un fel de mască, mai ales cei mai în vârstă; la început, au o reticenţă faţă de nou. Dacă îi cunoşti, însă, şi treci de această barieră, încercând, de exemplu, să pronunţ ceva în română, încep să zâmbească şi se deschid. Devin extrem de prietenoşi, gata să te sfătuiască.
Ce ai învăţat de la români?
Să iau lucrurile aşa cum sunt, să am o atitudine optimistă: “totul va fi bine”. Românii au un mod stoic de a trece peste obstacole, o atitudine minunată aş putea spune, mai ales în domeniul meu de activitate. Am învăţat că greşelile nu-ţi afectează caracterul moral.
Petrecând doar 4 luni în fiecare loc, apuc să văd în special părţile bune, nu mă lovesc de detaliile neplăcute; e ca o… relaţie pe termen scurt, în care nu îţi faci griji pentru viitor sau pentru luna de miere, ci trăieşti momentul.
Ce îţi lipseşte cel mai mult în timpul călătoriilor tale?
Untul de arahide! În urma unui interviu pe Skype cu un post de televiziune din SUA, am primit provizii. Drept mulţumire am încercat să le trimit o sticlă de “pălincă”, din acelea artizanale, confecţionate în Maramureş. Din păcate, n-am reuşit, din cauza restricţiilor vamale.
Ce părere ai despre legenda lui Dracula?
Majoritatea celor care au aflat că voi veni în Romania, făceau glume cu Dracula sau vampiri. Singurul lucru pe care-l ştiu străinii despre Transilvania sunt aceste mituri, ceea ce, pe de o parte e bine, pe de altă parte nu, pentru că însumează o atât de mică parte din ceea ce înseamnă de fapt această zonă.
Ce ai promova tu despre România?
Primul lucru care îmi vine în minte este o intersecţie, o răscruce, atât din punct de vedere geografic, cât şi cultural; o îmbinare între cultura latină şi cea slavă. Eu aş promova această diversitate unică în lume.
Dintre toate locurile pe care le-ai vizitat, ai alege unul în care ţi-ar plăcea să te stabileşti?
Acum, nu. Fiecare loc a fost extraordinar, fiecare loc mi-a plăcut în felul lui, dar în acest moment iubesc prea mult imprevizibilul din viaţa mea. Am început să călătoresc la modul acesta pentru că nu părăsisem SUA până la 24 de ani, ceea ce mi se părea tragic. Un stereotip, de fapt, pentru că sunt foarte puţini americani care călătoresc. Mi-am dorit mereu să călătoresc, însă mi-am început prima afacere la 19 ani şi de atunci am muncit foarte mult. Dorinţa de privi lumea cu alţi ochi m-a convins să încep această aventură. Valoarea adevărată a vieţii este cea pe care o experimentez acum, cu fapte reale, cu oameni şi poveşti în spatele fiecăruia dintre ei. Fiecare loc a fost special, însă niciunul nu îmi poate oferi această continuă noutate de care am nevoie.
În fiecare loc m-am simţit “acasă”. Nu există “rămâi cu bine “, ci doar “la revedere”. Dacă m-aş stabili într-unul din aceste locuri, ar fi ca şi cum aş alege un singur prieten pentru toată viaţa, ceea ce mi se pare imposibil.
Descrie România în 3 cuvinte.
Un amestec de culturi al cărui rezultat este ceva neaşteptat, ca o reţetă de ciocolată cu ardei iute: nu te aştepţi să le combini, însă rezultatul este uimitor.
Tărie, ca o coajă care acoperă prietenia oamenilor, ca un M&M.
Încăpăţânarea de a merge mai departe indiferent de situaţie.
Cum îţi faci prieteni în diferitele locuri în care stabileşti?
Cu multă atenţie, în primul rând. Cel mai frumos este să ieşi, să te plimbi, să ai disponibilitatea de a vorbi cu oamenii şi…să pari un “neajutorat” pentru o vreme. M-am obişnuit să fac pe neajutoratul pe unde merg, pentru că astfel oamenii simt nevoia să te sprijine. 60-70% din relaţiile pe care mi le fac se bazează pe astfel de plimbări. E o primă impresie grozavă: un căţeluş neajutorat.
Ce ţi-a plăcut cel mai mult în Cluj?
Şhaorma. Poate că nu este cea mai reprezentativă, dar o mănânc mai des decât ar trebui. Risotto-ul de la Baracca e excelent. Îmi plac foarte mult terasele şi barurile pentru că au personalitate.
Ce le-ai transmite cititorilor Revistei Bulevard?
Călătoriţi mai mult. Poate că sună banal şi nu e posibil tot timpul, dar a călători nu înseamnă să cheltui foarte mult, mai ales dacă mergi să trăieşti viaţa precum localnicii de acolo. Puteţi încerca să locuiţi la prieteni, să gustaţi mâncarea gătită în casă, nu la restaurantele pentru turişti. Datorită călătoriilor mele am aflat că avem în comun mult mai multe decât mi-aş fi imaginat. 98% sunt similarităţi, ne dorim aceleaşi lucruri, ne dorim să fim fericiţi.
Sursă foto: exilelifestyle.com
