Sunt pe Facebook din 21 iulie 2009. Grozăvii mari și multe mi-au trecut prin fața ochilor de atunci încoace. Unele dintre ele pot fi catalogate ușor drept agresiune la adresa bunului simț. Restul e entertainment gratuit, un imens reality show cu câteva sute de milioane de actori.
Mi-am deschis contul la invitația nu-mai-știu-cui. Am închis pagina ușor speriat de ce găsisem și am redeschis-o abia după patru luni. Mi-au trebuit două săptămâni să înțeleg la ce-i bună platforma aceasta (știu, sunt mai încet când vine vorba de tehnologie, rețele web, inovație în online și cedarea intimității în favoarea comunicării). Știu ce-mi poate oferi și sunt dispus să-i ofer exact atât de mult cât consider că ar trebui să știe despre mine ceilalți 7 miliarde de potențiali utilizatori (desigur, nu toți locuitorii planetei au un cont de Facebook, dar, teoretic, oricine ar putea avea unul, oricine poate avea acces la pagina mea). Mie îmi folosește pagina de Facebook. Încă nu i-am întâlnit părțile rele, încă nu m-a mușcat, poate pentru că am învățat foarte repede cum să îmblânzesc bestia. Am adunat câteva sfaturi pe care nu mă jenez să le dau mai departe, în fond, dacă nu aș fi martor al încercărilor zilnice de „sinucidere” cu public ale unora dintre cunoscuții mei, nu m-aș simți dator să spun ceva.
Nu te lăsa păcălit de cuvântul „personal” din expresia „cont personal”. Odată puse online, lucrurile nu mai sunt chiar atât de personale. Sigur că, în principiu, poți alege cine vede informațiile pe care le postezi, dar pentru că Facebook e o junglă de bife și setări, cel mai sigur e să nu pui acolo lucruri pe care nu vrei să le împarți. De exemplu, numărul de telefon. N-o să-ți placă să fii sunat la 3 dimineața de o voce răgușită care spune „I know what you did last summer”.
Nu te lăsa păcălit de cuvântul „prieten”, pune mâna pe dicționar dacă ai nelămuriri cu privire la sensurile sale. Nimeni nu are 3000 de prieteni și, din 3000 de persoane cu care ai contact, cel puțin una va găsi un motiv să-ți facă rău, într-un fel sau altul. Poate și o ocazie. Tratează-ți contactele cu politețe, dar ai grijă cât de mult te deschizi. It’s a jungle out there!
Poate ar fi mai bine să pui poze din vacanță după ce ai venit din vacanță. Știu, e tentant să le arăți părinților, colegilor de la serviciu sau fetelor cu care bârfești miercurea pe terasă, cât de bine te distrezi, cum înoți tu cu delfinii, ce cool e grecul cu care ai băut retsina la 5 dimineața, la cel mult 23 de secunde după ce s-au petrecut toate astea. Totuși, abține-te. Pozele din vacanță postate-n timp real le arată altora că tu nu ești acasă. Vrei să găsești doar parchetul și periuța de dinți când te întorci acasă?
Nu da din casă. Nici din casa ta, nici din casa prietenilor, nici de la serviciu. Tot ce spui poate și va fi folosit împotriva ta. Conținutul mesajelor tale de pe Facebook (texte, fotografii, bancuri share-uite) te etichetează. Ceilalți „citesc” eticheta și vor relaționa cu tine în funcție de ce „scrie”pe ea. Postezi 100 de poze cu căței ori pisici într-o zi? Felicitări, ai devenit doamna nebună cu animalele. Postezi poze cu tine-n chiloți la prășit? Excelent! Ești grasu’ dezinhibat cu sapa. Pui poze cu tine mahmur după o noapte-n My Way? Colegii de birou se vor distra, șeful va avea o explicație pentru „sunt bolnav, nu pot să vin azi”. Ai fost tag-uit într-o poză din club, în care o privești adânc în decolteu pe Mimi (orice Mimi)? Ei bine, s-ar putea ca statusul iubitei tale să se schimbe din „in a relationship” în „single”. Ai soție și doi copii dar la interesele tale apare cuvântul „bărbați”? Serios, cine pe cine păcălește aici?
Dacă vreau să angajez un om, mă voi uita la profilul lui de Facebook. Voi afla de acolo tot ce vreau (chiar și ce nu vreau) să știu despre el, despre gusturile lui, despre familie, vacanțe, relații, istoric medical, restaurante preferate, obiceiuri alimentare, orientare sexuală, orientare religioasă, orientare politică, simpatii, antipatii. Dacă vreau să concediez un om, voi folosi ce mi-e la îndemână din cele enumerate mai sus. Dacă vreau să jefuiesc sau să omor pe cineva, voi ști exact cum să planific asta (slavă Domnului că nu-s un personaj negativ sau așa ceva).
Facebook poate fi folositor sau devastator, în funcție de ce-i dai să „mănânce”. Fii înțelept. Sigur, poți să fii cool pe Facebook, dar asigură-te că la finalul zilei, socotelile-ți ies pe plus.
