Oamenii sunt ca vinurile. Pe măsură ce trece timpul fie devin mai buni, fie se transformă în oţet… Aşa îmi aduc aminte că ar fi spus, cândva, Fericitul Ioan Paul al II-lea. Mi-au venit în minte cuvintele sale tocmai după ce am parcurs îndreptarul pe care D-na psiholog Hedi Hoka l-a publicat la finele anului trecut.
Dacă un bărbat ar fi scris Ghidul Femeii de Nota 10, cu siguranţă NU m-aş fi obosit să-l citesc. Ar fi fost puţine şanse să mă fi surprins cu ceva în modul cel mai plăcut posibil. În cazul de faţă însă, lucrurile stau puţin altfel. Şi nu neapărat pentru că şablonul femeii, care ar da pe spate orice bărbat, îl dezvăluie un specialist de altfel bine călit în coridele vieţii.
Adevărul este că am zâmbit cu plăcere la ceea ce am citit/văzut, dar mi-a plăcut enorm tocmai ceea ce n-am văzut… acolo. Şi aceasta întrucât rândurile cărţii m-au convins că răspunsul pe care îl caut eu, de fapt, se află în mine însumi, iar cartea nu e decât un elan de a nu mă opri să explorez şi să mă privesc, cu demnitate, în propria-mi oglindă. Nu ştiu în ce măsură autoarea cărţii mizează pe un feedback şi din partea unui bărbat care, departe de a fi de nota 10, se încăpăţânează încă să exploreze lumi pentru a învăţa din diversitatea lor, dar mai ales pentru a-şi răspunde la întrebări. Cam ceea ce aminteam în cele de mai sus.
În volumul dedicat femeii care reuşeşte să se facă iubită de cei mai mulţi, tocmai pentru că, întâi de toate, ştie să se iubească pe sine înseşi, mi-a plăcut ceea ce am văzut, dar mai ales ceea ce nu am văzut, dar m-a incitat să caut. Adică, pur şi simplu, cum ar trebui să arate Bărbatul de Nota 10 care face faţă, cu succes, unei femei de calibru asemănător? Trebuie să fie neapărat o „clonă” a ei în preocupări profesionale, aspiraţii şi idei? Nu am un răspuns ferm, ci doar o experienţă trăită care îmi dă elanul de a crede că sunt, totuşi, la început de drum bun în convingerile mele.
Citind Ghidul Femeii de Nota 10, am înţeles mai bine, într-un final, de ce persoana de la care am împrumutat spre lectură această carte chiar este de nota 10. Sau, cel puţin, aşa am cunoscut-o eu. O persoană foarte elegantă, care emană feminitate şi rafinament, cu multă grijă faţă de sine înseşi şi propria ei viaţă. Vorbesc despre un Om frumos care se iubeşte mult pe sine, realitate pentru care şi ea la rândul ei este admirată de multă lume. Are, întradevăr, un şarm aparte, iar faptul în sine că este independentă şi cu un caracter puternic o face irezistibilă, chiar şi atunci când oboseala de peste zi o determină să lase garda jos. Cu siguranţă, o femeie de nota 10 acţionează mereu pentru propria-i fericire, trăieşte pozitiv la timpul prezent, încercând să facă un echilibru, mult doritul echilibru, între viaţă şi muncă. Prima dată când ne-am întâlnit la o cafea, într-o vineri seară la ora 19:20 (a întârziat justificat) mă gândeam că ar fi bine să îi iau haina şi să i-o pun pe cuier. I-am oferit şi scaunul. Iar mai apoi am şi condus-o. Fac asta inclusiv acum, apoi mai sun sa văd dacă e bine, iar la ocazii îi iau şi flori. Îmi plac florile. Trandafirii regali. O admir mult pentru tot ceea ce face, iar atunci când e cazul, felicit persoana pentru reuşitele ei. Dacă pot participa la bucuria sa, chiar cred că mi se oferă un privilegiu. Încerc să îl trăiesc la maxim Azi, pentru că mâine, cu siguranţă, clipa va fi… istorie. Mda. O variantă mult prea… vintage de raportare la situaţii şi persoane, acum într-un răstimp în care a fi cool, sexy şi la modă înseamnă, de fapt, cu totul altceva.
Having vintage style… probabil că aminteşte de vremuri demult uitate, însă ori de câte ori mă gândesc să renunţ la el îmi aduc aminte că, nu demult, m-am privit în oglindă. Iar acolo am regăsit, de fiecare dată, omul care chiar crede că a avea răbdare şi deschidere faţă de cineva înseamnă nu doar disponibilitatea de a-l accepta, cât şi abilitatea de a şti să-l ţii lângă tine pe durată lungă, cu luminile şi umbrele sale deopotrivă. A fi la înălţimea cuiva drag pe care vrei să îl păstrezi alături, tocmai pentru că este de nota 10, înseamnă, obligatoriu, să răspunzi la eleganţă şi rafinament cam cu aceiaşi monedă.
Nu trebuie să uiţi însă faptul că tu ai drumul tău, luptele tale, independenţa ta, visurile tale, stilul tău propriu. Oricare ar fi el, dacă s-au scurs anii şi conştientizezi că, pe zi ce trece, eşti mult mai bun ca înainte, dar de aşa manieră că poţi completa cu succes pe cineva care are deja calificativ maxim şi, poate, este altceva decât tine, nu e un păcat să crezi că ai devenit, fără dar şi poate, „cel mai bun vin” pe care acel cineva e invitat să îl savureze la maxim. Dacă o va face şi vezi că zâmbeşte, întrucât ai oferit sens şi culoare clipelor, merită să spui că: Iubesc să fiu femeie/Iubesc să fiu bărbat fără a uita să-ţi răspunzi ţie la o întrebare care, inevitabil, te va face pe tine să zâmbeşti. Vorba lui Cioran: În sângele meu există o inepuizabilă picătură de oţet: cărei ursitoare i-o datorez?
Surse foto: dallasvintageshop.com, elefant.ro, gloria-agostina.com
