Iron Man este cea mai prestigioasă competiție de anduranță din lume, care strânge cei mai mulți participanți. În aceeași zi, în mai puțin de 16 ore, trebuie să finalizezi 3,8 kilometri de înot, 180 de kilometri de bicicletă și 42 de kilometri de alergare. La o primă vedere, acest lucru pare irealizabil. Însă, după ce eu am reușit să termin aceste probe, pot să spun că este foarte greu, dar nu imposibil. Depășirea limitelor pe care le credem de neatins, prin voință, concentrare și disciplină în pregătire, reprezintă principala lecție pentru mine data de competitia IronMan.
Am fost singurul român prezent în Suedia, în Kalmar, locul de desfășurare al acestei competiții internaționale. Acolo au fost prezenți sportivi din 42 de țări. Ceea ce este specific IronMan este că profesioniștii concurează cot la cot, în aceleași probe, cu amatorii, care sunt împărțiți în categorii de vârstă. Cel mai tânăr concurent de anul acesta a avut 18 ani, iar cel mai în vârstă 75.
Principalul obiectiv este finalizarea celor trei probe înainte de împlinirea termenului-limită de 16 ore si sa auzi la sfarsitul cursei, „xxx you are an ironman!”. Cel mai mare adversar de aici este bariera psihologică, iar cea mai mare victorie depășirea lui ”nu se poate” sau ”de ce fac asta?”.
Ce m-a ajuta pe mine cal mai mult a for împartirea fiecarei probe în mai multe perioade de timp, de aproximativ o oră fiecare, și să dedic fiecare dintre aceste perioade câte unei persoane dragi din viața mea. Astfel, motivația mea a crescut exponențial, iar factorii externi, precum ploaia torențială sau vântul care sufla puternic din față, au fost minimalizați. Pentru mine, cea mai dificilă probă a fost alergarea, având în vedere faptul că mă lupt cu kilogramele, iar după opt ore de înot și de bicicletă, îți simți picioarele ca și niște butuci, în primii kilometri de alergare. Mi-a fost de mare ajutor în această competiție faptul că mi-am călit psihicul prin participarea la competiții precum Maratonul Internațional Cluj sau maratoanele din București și Budapesta, la care am participat în decursul timpului.
Pentru că anul trecut nu am reușit să termin maratonul de la Ironman Zurich, ci m-am oprit la kilometrul 28, în acest an, tactic, am încercat să îmi îmbunătățesc performanțele la înot și bicicletă, care sunt punctele mele forte, și să las alergarea la urmă, după principiul ”ce o fi, o fi”, astfel încât să reușesc să îl finalizez, totuși, printr-un efort de voință. Am încercat și am reușit să fac acest lucru înainte de trecerea a 15 ore, care era ținta mea stabilită de la bun început.
Cel mai greu moment a fost în proba de maraton, când, după 10 kilometri, am fost nevoit sa incep să merg. Trecerea din nou la alergare a reprezentat un efort de voință extraordinar de dificil, pentru că organismul se opune efortului prelungit. Însă tocmai faptul că am reușit sa finalizez proba, demonstrează faptul că multe dintre limitele pe care le avem există doar în mintea noastră și ni le autoimpunem.
Ultima parte a maratonului am parcurs-o alături de un suedez de 50 de ani, care a vrut ca, de ziua sa să își facă un cadou mai deosebit: să finalizeze acest concurs extrem de dur. Am reușit împreună, terminand cu cateva secunde inaintea mea.
Un element impresionant a fost reprezentat de spectatorii care ne-au încurajat continuu, strigând celebrul ”Heja”, un fel de ”Haide!”, iar mulți dintre ei închinau doze sau halbe de bere în cinstea noastră. Recunosc ca tentatia de a ciocni o halba a fost mare, J dar mi-am reprimat-o pentru ziua urmatoare.
Ca veni vorba de public au fost peste 50000 de spectatori, suporteri, familii la 2800 de sportivi si este vorba de un public educat, care a știut să aprecieze faptul că acest concurs a fost organizat în orașul lor. Localnicii au încurajat fiecare sportiv, de dimineața până seara iar de multe ori cei care alergau ii incurajau pe spectatori sa fie mai vocali daca cumva volumul scadea.
De asemenea, a fost impresionantă varietatea participanților. Sunt oameni care au venit din Japonia pentru a participa la Iron Man. Sunt cupluri care s-au înscris în competiție și chiar familii cu mai mulți membri. De asemenea, participă oameni slabi sau grași, cu sau fără dizabilități. Când îi vezi pe cei cu dizabilități, ai un moment în care înțelegi că, dacă ei pot, trebuie să poți și tu, iar acest lucru îți conferă o energie fantastică. Dizabilitățile, de cele mai multe ori, se află doar în închipuirea noastră, după cum a demonstrat-o și campionul olimpic de ciclism, Karol Novak, care este un exemplu pentru mine.
Rețeta prin care am atins performanța terminării Ironman, din a doua încercare, presupune o planificare a pregătirii pe o perioadă de câțiva ani, constanță, seriozitate, mult efort si pregatire psihica pe langa cea fizica. De cele mai multe ori, in weekend, dimineața devreme, când alții încă sunt în pat, ma aflam cu alti triatlonisti din Cluj pe sosea pedaland pe drumul de Gherla sau de Huedin. Daca ne vedeti pe sosea sa stiti ca suntem noi cei care incercam sa ne depasim limitele de fiecare data. Horatiu, Rares, Catalin, Tudor, Adi, Bogdan sau Daniel… si sunt doar cativa. De asemenea, trebuie să ai un anturaj sau persoane care să te sprijine continuu, chiar daca un semn de intrebare au legat de ce faci acest lucru. În cazul meu, au fost familia, prietenii și colegii de antrenament….
În urmă cu șase ani, am început să particip la proba de ștafetă de la maraton timid la maratonul DHL de la Predeal… apoi, câțiva ani la rând, am parcurs proba de semimaraton, iar apoi Half Ironman sau Ironman 70.3 cum mai este denumita. Am participat la două astfel de competiții în Austria, în 2012 și în 2013. De asemenea, am participat, în fiecare an de când există, la Maratonul Internațional de la Cluj și la Traversarea Tarniței la Înot ori de cate ori se putea. Această competiție, Traversarea Tarniței – organizat de clubul Orca, îmi este foarte dragă, pentru că este un concurs de înot în ape deschise, unde ești cu tine însuți în apele cristaline și reci ale lacului Tarnița din inima Munților Apuseni și, pe o lungime de șase kilometri și jumătate, trebuie să te concentrezi pentru a mobiliza toate resursele de care dispune organismul.
Un fenomen care mă bucură este reprezentat de faptul că am foarte mulți prieteni, colegi din firmă și contacte de pe rețelele de socializare, care mi-au spus că, cel mult în doi ani, vor încerca și ei să finalizeze o competiție de tip Ironman sau chiar Ironman. Mă bucur că i-am inspirat și sper să participăm împreună la următoarele ediții, pentru că mi-am stabilit ca target personal să finalizez câte un Ironman în fiecare an, iar pentru anul viitor, m-am înscris în competiția din Copenhaga. Danemarca din August 2015.Pentru că, in orice lucru important in viata trebuie sa iti stabilesti obiectivele din vreme.
