Tema lunii – bagaje – îmi place grozav, pentru că pregătirea geamantanelor într-o lună de vară e, presupun fără excepţie, semn bun. Întâmplător le tocmesc şi eu pe ale mele, pentru o primă escapadă estivală, aşa că mă încadrez la fix.
Vremea concediilor e împărţită în două mari etape: sesiunea de vară şi cea de iarnă. Printre altele, faptul că începem o nouă tură de mers haihui, e doar un reminder că a mai trecut jumătate de an… la naiba. 2014 trebuia să fie anul care urma să se deruleze mai blând, pe parcursul căruia apucam să fac tot ce îmi alerga prin minte, anul care nu mai voia, cu atâta înverşunare, să mi se scurgă printre degete. Mda, eu tot spun că imediat e Crăciunul, dar nimeni nu mă ia în serios.
Trecând peste asta, să facem bagajele, aşadar. Admit că mi-a luat ceva vreme să nu mai fiu un soi de curcă şi astfel să reuşesc să pregătesc un bagaj pe considerente ce ţin de raţiune, nu de „hai să car jumătate de dulap cu mine”. Urmărind o prognoză meteo cât mai precisă şi vizualizând genul de activităţi ce urmează a se desfăşura, totul corelat cu numărul de zile dedicate excursiei, ajungi să tragi fermoarul unui bagaj decent, ce conţine strictul necesar, având o mărime ce nu va deranja vizual pe nimeni (a se citi pe domni). Genţile de vară sunt oricum mult mai puţin voluminoase şi mai uşor de manevrat, însă nici din ele nu ar trebui să lipsească măcar un set de haine mai groase, adică nişte nădragi lungi, papuci închişi şi o bluză călduroasă. Nu de alta, dar se prea poate să prinzi şi seri mai puţin toride, iar pe lângă propriul disconfort, nici pentru restul nu e prea mişto când cineva se tot vaită de frisoane şi se cere la cazare.
Întocmitul bagajelor nu e un lucru prea plăcut, dar entuziasmul concediului îţi dă energia necesară pentru a te grupa. Desfăcutul lor, pe de altă parte, nu are cum să mai fie îmbietor. Te întorci obosit după o zi de călătorit, fără chef de a relua programul obişnuit şi acolo, în drumul tău, stă mereu el, bagajul. Îl ocoleşti de câteva ori, sperând să dispară de la sine prin ceva minune, să-şi ducă singur hainele la spălat, obiectele la loc şi apoi să se depoziteze cuminte în debara, dar nu, geanta se încăpăţânează să-ţi întunece orizontul de fiecare dată când dai cu ochii de ea. Până la urmă, tot trebuie să iei o gură sănătoasă de aer şi să te avânţi perseverent într-însa.
Hai, vă las, mă duc să-mi scot trolerul de la iernat. Numai bine!
Surse foto: coverlugg.com, day2night.com
