Cancanul, parte a istoriei dansului (una din cele șapte arte), simbol universal recunoscut al industriei de divertisment și concept regăsit apoi în mai multe domenii ale artei ca muzica și pictura, rămâne un termen de actualitate. Conotațiile lui s-au înmulțit și și-au lărgit aria de manifestare, ajungând să avem reviste de cancan, emisiuni tv de cancan, evenimente de cancan, iar dacă dorim să extrapolăm și mai mult, putem să spunem că există chiar atitudini sau comportamente de cancan. Înțelesul care stă în spatele tuturor acestor asocieri este însă același: un fel de a percepe lucrurile la suprafață, cu voie bună, umor și ironie, de a trece granițele invizibile (deci interpretabile) dintre sfera publică și cea privată, trăgând năstrușnic și interesat cu ochiul în viețile altora.
Există însă destinații turistice de cancan? Se poate extinde termenul și când vorbim de vacanțe? Da, dacă acceptăm că atunci când ne alegem vacantele ținem cont și de trenduri, de ce se mai “poartă” pe piață în materie de divertisment și relaxare. Vacanțele pot fi un simbol al imaginii de sine, o extensie a propriei puteri financiare și a dorinței de a fi la curent cu tot ce e nou. Așa au ajuns să existe destinații la modă, care se poartă, unde dacă nu ajungi se cheamă că ești rămas mult în urmă, deci ignorant. A alege să mergi într-o vacanță în care a fost toată lumea înaintea ta poate să îți creeze o mare problemă de imagine și o scădere a imaginii publice. Acum trei-patru ani era “la modă” exotică insula Bali din Oceanul Indian, care a devenit extrem de populară în România și datorită faptului că acolo, călătorul găsea o cultură extrem de diferită de cea de acasă, deci era o destinație care oferea experiențe inedite și interesante numai bune de relatat când acesta se întorcea acasă, dar și datorită faptului că era o destinație accesibilă.
Apoi a urmat Thailanda, unde un must have era capitala Bangkok, cu opulența templelor budiste și a palatelor regale, cu hotelurile de lux de pe malul râului Chao Praya, unde perspectiva pe care o oferea restaurantul sau piscina Infinity de la etajul 50 era senzațională și merita împărtășită, prin intermediul a ceea ce se cheamă social media, cu cei rămași visători si neconsolați, acasă.
Pe de altă parte, o persoana publică sau cu o putere financiara peste medie care alege o destinație exotică cât mai exclusivistă și neauzită devine peste noapte subiect de cancan în cercurile pe care le frecventează. Călătorul care alege destinații ce nu se înscriu în tendințele turismului de masă devine trend-setter în gașca de prieteni. Dacă acel călător mai are și statutul de vedetă, atunci va fi fără îndoială pe prima pagină a publicațiilor de cancan.
Există însă destinații exclusiviste care nu vor ajunge niciodată să se înscrie în tiparul turismului de masă, motivele principale fiind distanțele foarte mari care sunt de parcurs până acolo și prețurile piperate, cu mult peste media unei vacanțe exotice. O astfel de destinație este Polinezia Franceză, situată în sudul oceanului Pacific. Să intrăm însă mai în detaliu, pentru că denumirea acestei țări are mai degrabă rezonanțe geografice, politice, geostrategice sau de orice alta natură decât turistice. Bora Bora sau Tahiti cred că sunt două nume de insule care reușesc să ne creeze imagini mentale și să ne aducă în fața ochilor imaginea paradisului, așa cum sunt prezentate în oferta agențiilor de turism, așa cum apar în rubricile de travel ale revistelor sau în reclame la uleiuri de plaja sau apă de colonie. Emblema paradisului din sudul Oceanului Pacific, aceste două insule din Polinezia Franceză sunt visul oricărui călător fascinat de locuri exotice. O vacanță în Bora Bora, insula denumita și „Perla Pacificului” va reprezenta cu siguranță o „piesă de rezistență” în panoplia oricărui călător care dorește să își întregească „colecția” de experiențe memorabile din locuri cât mai exotice.
Și pentru că tema acestei luni este cancanul, ne permitem să facem o asociere între acest dans celebru și alegerea unui sejur în Polinezia Franceză: așa cum dansatoarele de cancan fac un efort fizic mare și mișcări obositoare pentru a pune în scenă acest dans și a obține un efect de relaxare și bună dispoziție în rândul privitorilor, la fel și călătorul dornic de a călca pe plajele imaculate cu nisip fin și alb ca zahărul pudră al insulelor polineziene trebuie să facă un efort destul de mare pentru a ajunge acolo, zborul din România fiind de cca 30 de ore. Efortul merită însă și credem că fiecare oră petrecută în spațiul restrâns din avion va fi răsplătita prin zile întregi de relaxare la umbra palmierilor care străjuiesc lagunele de culoarea pietrei de acvamarin, prin plăcerea de a face snorkeling și diving în nesfârșitele și bogatele recifuri de corali sau prin sentimentul de a fi privilegiat datorită serviciilor de la hotelurile de cinci stele, aici fiind reprezentate cele mai luxoase lanțuri hoteliere de renume mondial ca Sofitel, Radisson, Hilton, La Meridien sau Intercontinental.
Concluzionând, există destinații exotice care sunt ferite de turismul de masă și care își păstrează parfumul exclusivist de-a lungul timpului, întocmai ca atunci când au fost descoperite de exploratorii europeni. Există în același timp și destinații exotice care sunt mai accesibile ca distanță și costuri și care, deși se înscriu în topul preferințelor turiștilor, vor avea întotdeauna ceva inedit de oferit, prin specificul cultural, farmecul oamenilor și unicitatea locurilor. Important e cum ne raportăm la ele. Restul e cancan.
Bianca Petean
