Am ajuns pentru prima dată în satul Mărgău în primăvara acestui an şi întâiul aspect care mi-a atras atenţia a fost pământul roşiatic. Imaginea e uşor apocaliptică pe alocuri, mai ales pe lângă vale, unde solul erodat de albia râului pare chiar toxic. Deşi ai zice că e o destinaţie pentru Captain Planet, e vorba doar de un anumit tip de sol, Terra Rossa pe numele său (în procesul de dizolvare a calcarului se generează formaţiuni reziduale de culoare roşcată, a cărei intensitate este condiţionată de starea de hidratare, precum şi de conţinutul de fier aflat în reziduuri… dacă tot am citit, era păcat să nu vă spun).
Cu ocazia “Cartofiadei” am revenit în sat şi de data asta am observat mai bine arhitectura locului, casele cu faţade deosebite, păstrate în spiritul tradiţiei. Dar ce a fost Cartofiada? Păi aşa cum au descris-o chiar organizatorii, a însemnat o întrecere gastronomică cu iz de şezătoare.
Sosiţi la locul de desfăşurare a ostilităţilor, o mână generoasă de indivizi, undeva la 35, aşteptam cu interes instrucţiunile. Competiţia avea să se desfăşoare în aer liber, ingredientele erau deja disponibile, aşa că mai trebuia doar să formăm găştile. Mai după preferinţe, mai după cum s-a nimerit, cu un număr mediu de patru persoane / echipă, s-au alcătuit în final opt grupuleţe.
Primul pas a fost stârnirea focului, ditamai rugul de patru metri lungime, făurit parcă pentru a aduce ofrande zeilor. Apoi s-au tras la sorţi reţetele, una mai interesantă ca alta, cu denumiri speciale. Doar un nume am reţinut, Papa a la Huancaina, însă restul se pot descrie: salată de cartofi cu peşte afumat şi roşii uscate, cartofi cu pastă de brânză picantă, bărcuţe de cartofi cu legume şi bacon, supă cremă de cartofi cu mere şi bacon prăjit, gulaş, miel cu lapte de cocos şi curry – la ceaun, gomboţi cu prune.
[easyrotator]erc_66_1379677863[/easyrotator]
Fiecare echipă a primit ingredientele necesare, apă, vase, ustensile şi…start. S-a gătit ba pe mese, ba pe bănci sau chiar la firul ierbii, s-a mişunat după condimente şi alte trebuincioase şi s-au cucerit zone din foc pentru a monta ceaune şi pentru a grupa cartofi în folie de aluminiu. S-au fiert chiar şi ouă, ceea ce mi se părea iniţial greu de realizat. Atmosfera a fost prietenoasă, ploaia ne-a stropit nesemnificativ, iar soarele s-a ambiţionat să ne arate că încă mai poate să rumenească.
La final ne-am pus toţi pe degustat, mmm mmm mmm, cantitatea de mâncare gătită de fiecare echipă fiind suficientă pentru a umple gurile, dar mai ales stomacurile tuturor mesenilor. Câştigător a ieşit detaşat dulcele, adică gomboţii…ce aluat, ce consistenţă, ce prune delicioase. Just wow!
Aşadar, mişto competiţie!
Foto: Brînduşa Munteanu
