Jazz TM – un festival la care încă ne stă gândul

În luna dedicată muzicii în revista noastră, am avut parte de un eveniment ce sărbătorește jazz-ul ca la carte, un festival pe care-l urmărim încă de la începuturile lui oarecum timide, nu atât ca lineup, cât ca deschidere a publicului, un festival care parcă a crescut de la ediția a doua până la cea de care vom povesti, cât altele în… mulți ani. Este vorba de Jazz TM, festivalul cu artiști mai mult decât surpriză, ce are loc în centrul Timișoarei și care a ajuns în acest an la a 3-a ediție.

Ca să vă formați cât de cât o idee despre edițiile anterioare, vă spunem așa:

Jazz TM e locul unde am ascultat-o surprinși pe Macy Gray, unde ne-am bucurat de sunetele hang-ului alături de Manu Delago Handmade, care a revenit pe scena festivalului alături de minunata Anoushka Shankar și trupa ei de magicieni ai muzicii, locul unde Kurt Elling ne-a furat inimile, Richard Bona ne-a îndemnat la dans, Al Jarreau ne-a dăruit mai multă muzică decât putem duce, iar The Cat Empire ne-au făcut să facem hora-n ploaie. Pe Hidden Orchestra îi păstrăm în căști din 2013, iar dorul de jazz nebun ni-l astâmpărăm cu Ilhan Erșahin Istanbul Sessions.

Acestea sunt doar câteva nume din anii anteriori, pe care nu ne-a fost greu deloc să ni le amintim, le descoperiți pe restul pe jazztm.ro, dar trecerea în revistă a edițiilor anterioare nu se poate încheia fără precizarea că la Jazz Tm se promovează jazz-ul românesc de calitate. Prima trupă de pe scena festivalului a fost Sebastian Spanache Trio, un grup pe care l-am urmărit încontinuu de atunci, pe care-l ascultăm și acasă, cu care am stat de vorbă când a venit la Cluj și pe care-l recomandăm mereu cu plăcere. La fel s-a întâmplat și cu JazzyBIT, iar cu Teo Milea chiar ne-am împrietenit. Blazzaj ne-au surprins plăcut în fața unui public atipic pentru ei, iar Iordache Band sunt mereu la înălțime, oriunde i-am asculta.

Revenind la ediția de anul acesta, la capitolul nume wow am avut parte de Marcus Miller (artist cu premii Grammy și artist UNESCO pentru pace), care-a venit la Timișoara în cadrul Afrodeezia tour, alături de Adam Agati, Alex Han, Brett Williams, Lee Hogans, Luis Cato şi Mino Cinelu. Înainte de concert, Marcus Miller ne-a povestit cu mult drag despre colaborarea cu Miles Davis. „Când venea vorba de muzică, Miles Davis a fost foarte generos, era mereu curios și interesat de artiștii noi, buni. Reputația de vanitos probabil o avea pentru că artiștilor dinaintea lui li se cerea să zâmbească, să bucure publicul. Miles Davis a zis nu, suntem artiști, nu trebuie să fim fericiți mereu”.

O parte din artiștii din grupul lui Marcus Miller s-au desprins cu greu de festivalul timișorean. De exemplu, Mino Cinelu a urcat pe scenă și alături de The Ruff Pack în a doua seară de festival și s-a infiltrat și-n cel mai energic moment al festivalului, produs de Liv Warfield w/ Prince’s NPG Hornz.

Concertul protejatei lui Prince se anunța de la început ca fiind unul de ţinut minte, cu mult jazz, soul şi R&B într-un ritm ameţitor și nu putem spune decât că așa a fost și mult mai mult. Piața Victoriei, mai plină ca niciodată, s-a ridicat în picioare și a dansat alături de Liv Warfield, artista care atunci când urcă pe scenă se transformă și împarte doar iubire, devine vulbnerabilă și se eliberează total în fața microfonului. Cum la Jazz TM nu doar asculți muzică bună, ci afli multe despre ea, precum Marcus Miller, la fel și Liv ne-a vorbit, cu mult drag despre primele întâlniri cu artistul care a remarcat-o (pe youtube), Prince.

Printre temele care s-au repetat în discuțiile artiștilor invitați la Jazz TM, dacă ar fi să trasăm câteva mereu schimbătoare concluzii în ceea ce privește tendința muzicii jazz, cuvintele cheie sunt: fără etichete, fără bariere, fără influențe precise, expunere și vulnerabilitate în fața publicului.

Dianne Reeves a încheiat cum nu se putea mai bine ediția de anul acesta a festivalului, apropiindu-se cu emoție de publicul ce, în mare, venise special pentru ea. Cu-o voce care face orice melodie să sune atât de natural, n-avea cum să nu stoarcă lacrimi din public și nu numai. Am reușit pe acest fundal să ne bucurăm cu toții de festival și să ne-ntristăm că ne despărțim de stările trăite până la anul.

Descoperirile surpriză de anul acesta ne-au fost, ca până acum, trupele din miezul programului zilnic. Aufgang s-au poziționat din start în topul nostru, după ce ne-au purtat cu vibe-ul lor electro jazz și și-au dat sufletul pe scenă îmbrățișând clapele și tobele. Cei doi membri ai trupei, cu gusturi muzicale diferite, dar care fac o treabă atât de bună împreună, au revenit în România, după ce au fost invitați la Festivalul Internațional George Enescu.

Avem amintiri frumoase de la festivalul Enescu, am dat de un public călduros şi curios de muzica noastră. Am regăsit în Romania diversitate, chiar şi în felul cum arătați, impact multicultural, flexibilitate, curiozitate, sete de a cunoaşte alte culturi. Din aceste motive este o țară foarte bogată, cu oameni de încredere. Îmi aminteşte de Liban, țara unde m-am născut – Rami Khalifé, Aufgang.

Până să urce pe scenă, The Ruff Pack au ajuns să se simtă ca acasă în Timișoara, mai ales că au ajuns destul de devreme la festival. Doi membri din trupa lui Marcus Miller i-au acompaniat, iar astfel de lucruri se petrec cu atâta lejeritate la Jazz TM. Nu știm cum e în alte țări, la alte festivaluri de acest gen, însă la Timișoara, toți invitații au avut ocazia să schimbe impresii, să se împrietenească, chiar să cânte împreună. Alături de ei am fost și noi, privilegiați de un backstage mai mult decât prietenos, unde, alături de voluntari, echipa de organizare și artiști, am reușit să ne bucurăm de spiritul jazz dincolo de muzică.

Pe Guillaume Perret & The Electric Epic  i-am așteptat ca și când și nu ne-au dezamăgit acest gând. Electro-metal jazz, dacă vă puteți imagina. Dacă nu, că și nouă ne-a fost greu și mare ne-a fost surpriza, vă-ndemnăm să-i căutați și ascultați cât mai repede. Francezilor le-a plăcut, din ce-am putut observa, trupa care a deschis seara, cu care se aseamănă oarecum, și-anume Exit Oz – o altă trupă pe care ne bucurăm c-am prins-o pe scena Jazz TM și chiar ne așteptam să facă parte din program încă dinainte de a fi anunțat.

Deja la a treia ediție de festival, trupele românești care încep seara nu mai sunt surprize pentru noi (poate asta e o lecție învățată involuntar la Jazz Tm), ci bucurii revăzute și auzite. Așa au fost Exit Oz, Brum și Ana Cristina Leonte Quintet – alese cum nu se putea mai bine pentru startul fiecărei seri de jazz. Pe ei vă lăsăm să-i descoperiți și urmăriți singuri, promitem doar că merită.

De aceste nume și muzici pe care nu ți le poți scoate din minte trebuie precizat că responsabili sunt cei de la PLAI, care fac o treabă minunată în toate proiectele în care sunt implicați. Drept pentru care, vă invităm să fiți alături de noi și de ei la cea de-a 10-a ediție a festivalului PLAI, care va avea loc la Muzeul Satului Bănățean între 11-13 septembrie 2015. Nu te-ai aștepta ca echipa să mai aibă surprize-n tolbă după atâtea ediții de PLAI și Jazz TM, dar suntem siguri că, deși n-au anunțat încă numele artiștilor invitați și n-o vor face prea curând, sunt șanse mari să regretați faptul că nu sunteți la PLAI anul acesta. Iar dacă am reușit să vă convingem că Jazz TM merită, salvați această dată:  1-3 iulie 2016.

Relatări pe zile de la Jazz TM găsiți și pe blogul meu personal: Day 1, Day 2, Day 3.

Mai multe fotografii, pe pagina de Facebook a festivalului: Jazz TM