Peste numai o zi ar fi împlinit 71 de ani. Vasile Bala a rămas mereu in inima reşiţenilor şi în istoria sportului românesc drept cel mai bun boxer român amator al tuturor timpurilor. Pentru mulţi, el este acum doar o amintire, însă legenda sa urcă şi azi în ring, acolo unde foştii săi elevi luptă cu elan pentru mult râvnita victorie. Unii dintre ei au dobândit deja laurii gloriei, alţii transpiră încă, sperând că şi numele lor, similar Maestrului, va face cândva istorie.
Vasile Bala a văzut lumina zilei pe data de 13 august 1943 în oraşul de la poalele muntelui Semenic. A debutat în cariera de sportiv în anul 1959, avându-l alături pe antrenorul emerit Petre Pop de la clubul „Tânărul Metalurgist Reşiţa”. În timp s-a dovedit a fi un sportiv de mare valoare, fiind component al lotului naţional, multiplu campion şi medaliat. În anul 1978 a renunţat la cariera de sportiv de performanţă, devenind antrenor de box la Clubul Sportiv Muncitoresc din Reşiţa. Aici s-a ocupat de nume mari care au confirmat în sfera sportului de performanţă: Cornelus Silitra, Eva Fane, Sârbu Vasilica, Drascovici Mirco, Luxemburg Francisc, Moraru Bebe, dar mai ales Francisc Vaştag, participant la trei ediţii ale Jocurilor Olimpice, triplu campion european, triplu campion mondial, dublu campion balcanic, medaliat la cupa mondială şi multiplu campion naţional. Pentru performanţele sale, Maestrul Bala a fost recompensat cu titlul de Antrenor Emerit. Amintindu-şi de el cu acelaşi respect şi aceiaşi plăcere, cel mai bun discipol al său, Feri Vaştag, spunea faptul că: Maestrul Bala a fost din totdeauna un Om mare, la propriu şi la figurat. Antrena la Reşiţa de mai bine de două decenii, având în spate o carieră de 47 de ani. La început a fost boxer şi antrenor, dar a trebuit să renunţe la box, întrucât, lovind foarte tare, i-au sărit umerii. A trebuit, astfel, să fie operat. El rămâne pentru noi o mare legendă.
La trei ani după ce o boală necruţătoare l-a coborât definitiv de pe ringul vieţii, în urma lui, a rămas o filosofie de viaţă pe care doar marii antrenori o pot preda tuturor celor care îşi caută drumul spre performanţă. Cu mulţi ani în urmă m-am nimerit, din pură întâmplare, în sala lui de antrenament de pe malul Bârzavei, în apropierea arenei din cartierul Govândari. Auzisem agitaţie şi strigăte în incinta din faţa mea, realitate pentru care am hotărât să deschid uşa pentru a vedea ce se întâmplă, totuşi, acolo. Fascinat de acea atmosferă plină de dinamism, am rămas câteva clipe aşezat pe bancă pentru a observa ce anume mai exact va face/spune acea figură care trona impunător în mijlocul sportivilor. Maestrul avea o voce deosebit de puternică, iar cuvintele sale erau literă de lege pentru cei care îl ascultau cu respect şi devotament. Atunci şi acolo mi-a fost dat să văd ce reprezintă cu adevărat disciplina sportivă, autoritatea unui maestru autentic, seriozitatea unui campion şi, mai ales, acea muncă pe care un performer veritabil trebuie să o depună. Era prima dată când, dincolo de reflectoarele marilor competiţii, am reuşit să descopăr ce înseamnă dăruirea unui sportiv care trebuie „să tragă la fiare” pentru a-şi atinge măreţul său ideal. Dar, mai presus de toate, am avut privilegiul de a vedea cât de mult înseamnă să ai lângă tine un campion de legendă care este dispus să te îndrume spre laurii gloriei. În acel om cu alură olimpiană, dincolo de exigenţa sa dezarmantă, se afla, cu siguranţă, un suflet mare şi nobil.
Numai cineva cu asemenea calităţi putea fi în măsură să petreacă ore şi ore în sala de antrenamente pentru a cizela caractere, voinţe şi talente, oferind enorm din bogăţiile sale lăuntrice. Maestrul Bala a fost el însuşi, întâi de toate, un mare caracter, cu un talent admirabil în a descoperi mari campioni. Poate şi de aceea, el nu a ezitat să îşi transforme sala de antrenament în a doua lui casă în care a adoptat mereu tinere talente. Lor li s-a dedicat cu cea mai mare încredere.
Prin ei, Maestrul a avut şansa să urce tot timpul pe ring, chiar şi după ce boala l-a oprit în a-şi duce mai departe frumoasa-i misiune. Cu toate acestea, de fiecare dată, el a coborât victorios după ce gongul de la marginea ringului a anunţat sfârşitul fiecărei runde. Elevii săi au avut grijă să-i ducă legenda mai departe. Depăşind dificultăţi şi crezând în visurile sale, Vasile Bala a putut să predea zilnic lecţia marelui campion care, indiferent de situaţie, a înţeles cum să rămână demn, cu garda ridicată şi cu fruntea sus. Este poziţia unui campion cu mentalitate de învingător pentru care încercările vieţii nu sunt altceva decât şansa de a fi mai bun şi mai valoros, depăşind obstacolele cu zâmbetul pe buze: Knock out! Bravo Maestre! Nu te vom uita niciodată!
Surse foto: expressdebanat.ro, blog.telmex.com, kragbokser.com, prosport.ro
