De multe ori se poate face ușor confuzie între strategie și tactică din punct de vedere al business-ului, iar cele mai bune exemple care punctează mai clar diferența dintre cele două concepte le putem găsi în sport.
În acest moment citesc biografia Michael Jordan: The life scrisă de Roland Lazenby, unde sunt prezentate multe amănunte despre succesul personal al sportivului cât și multe detalii despre meciurile jucate de către Chicago Bulls în “perioada Jordan”. La un moment dat în carte este descrisă lupta din anii ‘90 a echipei din Chicago cu echipa de “bad boys” de la Detorit Pistons. În această luptă se dezvaluie foarte bine planurile strategice și acțiunile tactice luate de antrenorii de la Bulls, care au ajutat echipa să ajungă campioana NBA.
Cei de la Detroit Pistons au realizat că Chicago Bulls au început să devină o echipă competitivă doar odată cu afirmarea lui Michael Jordan. Din păcate, Jordan a fost egoist în stilul de joc de la începuturile sale în cursa spre câștigarea titlurilor NBA, fiind un jucător excepțional însă cu o echipă slabă. Cei de la Pistons au profitat de acest lucru și au dezvoltat “regulile lui Jordan”. Acestea presupuneau ca apărarea Pistons să blocheze atacurile jucătorului printr-o apărare dublă, agresivă, forțându-l pe Jordan să rateze aruncările sau să paseze mingea jucătorilor mai slabi. Această strategie a ajutat echipa Detroit Pistons să câștige în fața celor de la Chicago Bulls trei ani la rând: 1988, 1989 și 1990. Pentru a combate această strategie, antrenorul asistent de la Bulls din acea perioadă a impus echipei să-și dezvolte atacul în triunghi (triangle offense). Acest tip de atac îl obligă pe Jordan să-și implice mai mult coechipierii în ofensivă, oferindu-le oportunitatea să se afirme și să-și îmbunătățească jocul. De asemenea, aceasta strategie îi oferea lui Jordan un avantaj asupra apărării duble a celor de la Pistons. Rezultatele s-au văzut în 1991 când cei de la Chicago Bulls au câștigat titlul NBA, trecând de Detroit Pistons în finala coastei de est. În finala mare dintre est și vest, echipa lui Jordan s-a întâlnit cu Los Angeles Lakes. În ultimul meci al finalei Michael Jordan era presat continuu de apărarea celor de la Lakes, conform regulilor lui Detroit Pistons. În acel moment antrenorul Phill Jackson l-a îndrumat Jordan să renunțe la egoism și să pasese mai mult colegului John Paxon care era mereu liber la linia de 3 puncte. Această tactică de joc le-a adus victoria atât în 1991 cât și în finala din 1993.
Dacă “atacul în triunghi” a câștigat campionate, jocul mai altruist a lui Michael Jordan în anumite momente din finale a ajutat la câștigarea de meciuri cheie. Revenind la subiect, “regulile lui Jordan” și “atacul în triunghi” au fost strategii pentru că au avut impact pe termen lung și au impactat demersul campionatelor, pe când acțiunile altruiste a lui Jordan au fost acțiuni tactice, cu impact pe termen scurt, care au ajutat la câștigarea de meciuri punctuale.
Așadar, din punct de vedere al businessului, o strategie bună poate câștiga leadershipul companiilor pe termen lung și presupune schimbări mai mari în structura și modul de lucru al acestora, iar tacticile bune sunt acțiuni punctuale care impactează pe termen scurt rezultatele de business și nu necesită neapărat schimbări în structura companiilor sau în modul acestora de a face afaceri.
Guest post: Călin Biriș
Foto: sursa
