Cu mâinile bagăte până la coate în aluatul de cozonaci, făină din cap până-n picioare, macul sfârâind pe foc și ouăle roșii în cratița aburindă de cozi de ceapă, sari ca friptă la soneria telefonului. Nu contează că-l vei mânji cu aluat sau că s-ar putea să-l vopsești odată cu ouăle… aștepți acel telefon!
E Ana care începe să-ți turuie despre soțul ei: nu a cumpărat suficientă ceapă, nu o ajută deloc în bucătărie, nici măcar nu hrănește copilul, ci preferă să stea de 7 ore lângă mașina de tocat carne de pe vremea bunicii, în speranța că o va repara, doar e bărbat (măcar tocatul capului lui nu necesită reparații! Ana se descurcă foarte bine la capitolul acesta). Toate informațiile trec pe lângă tine. Nu-ți pasă de soțul Anei… nu atunci când pseudo-iubitul tău întârzie să lanseze marea întrebare: ne petrecem sărbătorile împreună?
Codul nescris al bunelor maniere într-o relație la încept impune ca el să facă mereu primul pas. El trebuie să te invite prima data la cină, el trebuie să-ți propună să-i cunoști părinții/copiii (după caz), el trebuie să-ți dea primul like pe Facebook, el trebuie să sune/scrie primul în fiecare zi și mai ales, el trebuie să îți propună să petrecți sărbătorile împreună.
De ce nu ai prelua tu inițiativa?!
În primul rând de teamă să nu fii refuzată. Preferi să tremuri la fiecare ton de mesaj, să-ți verifici telefonul din 5 în 5 minute… că poate poate a picat semnalul?! Cât de simplu ar fi să pui mâna pe telefon, să-l suni și să-l întrebi: Prietene, ce facem de sărbători?
Apoi, pentru că tu ești femeie. Prețioasă, dulce, suavă și parcă nu se cade. De ce au luptat feministele pentru egalitate? Știre de ora trecută: am dobândit-o! Se cade să faci orice lucru îți vine natural.
Numai puțin că sună telefonul.
Pfff… e mama care mă întreabă ce fac de sărbători!
Credit foto: Andrei Neamțu
