Viața începe pentru oricare dintre noi cu momentul în care începem să respirăm. De unde vine respirația? Cum apare ea? Cum ne ajută, de când suntem mici, pe parcursul vieții?
Pentru mine, respirația este miracolul începutului, momentul în care pentru prima dată aerul pătrunde în corp și coboară încet, atingând fiecare organ pe care îl trezește la viață.
Respirația devine un lucru automat, perfect firesc și normal, pe care nu îl urmărim, deci nu dorim să îl îmbunătățim niciodată. A respira nu înseamnă numai a-ți umple plămânii de aer.
Am început să învăț în ultima perioadă, despre noi tehnici de autocunoaștere și dezvoltare a propriei persoane. Am fost uimită să aflu că marea majoritate a acestor tehnici încep simplu, prin a-ți conștientiza propria respirație. De ce oare este atât de important să fii conștient de un lucru care pare firesc, natural și obișnuit?
Am căutat mult să găsesc răspunsuri la această întrebare și mi-am dat seama că, de fapt, totul începe cu a fi simplu, foarte simplu.
A respira înseamnă a-ți dezvolta simțurile să cunoască lumea care te înconjoară și altfel decât prin a vedea, a atinge sau a gusta.
Mirosul face parte din respirație. Odată cu aerul pe care îl inspirăm, pătrunde în noi și ceva ce nu vedem, nu îl putem defini, dar ne poate impresiona plăcut sau neplăcut. Mirosurile fac parte din trecutul, prezentul și viitorul fiecăruia. De câte ori ne amintim de locuri dragi, simțim și mireasma unui parfum care a pătruns adânc și a rămas impregnat în memoria noastră.
Dacă ne-am imagina că am putea să desenăm cu mintea un tablou al mirosurilor frumoase, care au rămas în sufletul nostru, cum ar arăta pentru fiecare din noi acest tablou? El este și va fi întotdeauna cu noi și, din păcate, nu-l vom putea niciodată atârna pe vreun perete, pentru că ceea ce este simplu nu are nevoie să fie, el doar este.
Gândul meu pentru această săptămână este: Desenați în mintea voastră un tablou cu mirosuri dragi și veșnice.
Surse foto:
