Iată-ne ajunşi la mijlocul temei lunii februarie: “drink, dress, love”, dezvoltând un subiect pe care îl găsesc din ce în ce mai superficial, pe măsură ce alte aspecte, mult mai valoroase, capătă consistenţă. Aşadar, dress…
Admit că a fost o vreme în viaţă când achiziţionarea unei bluze mi se părea cel mai important ţel pentru săptămâna respectivă. Toate resursele financiare, adunate cu atâta perseverenţă şi persuasiune, se îndreptau, negreşit, spre haine. Frenezia cumpărării de ţoale era specifică vârstei, preocuparea fiind des întâlnită la majoritatea colegelor, adică undeva în perioada liceului şi pe la începutul facultăţii. Când altcândva? Atunci ai părul lung şi mintea scurtă, un exces de obiective lipsite de însemnătate şi o perspectivă caleidoscopică asupra lumii.
Multe zile de şcoală se terminau cu o raită pe la buticurile pline de turcisme, ce tocmai împânzeau micuţul oraş. Dacă erai cool, te îmbrăcai de la magazinele din urbele mari, aflate în proximitate sau, top of the top, din străinătate. Când prindeai haine „de firmă”, simbolul trebuia să fie cât întreg spatele/ pieptul, pe tot cracul sau pe frunte, if possible. Cu cât mai mare logo-ul, cu atât mai sus pătrundeai în structurile de popularitate. Acum, probabil, ierarhizarea se face în funcţie de preţul telefonului.
Ce mi se pare însă bizar e că şi oameni ajunşi la maturitate mai păstrează asemenea preocupări. Bineînţeles, într-o formă cizelată, căci anii trec peste noi, vrem nu vrem, dar mecanismul pare a fi chiar mai periculos. Acum arta e să nu arăţi firma, dar să ştii tu că eşti înţolit valoros, iar cei din jur să recunoască preţiozitatea ţesăturilor ce te învăluie. În sensul acesta se fac şcoli, se plătesc stilişti care se critică între ei, se capătă experienţă pe teren bătând magazinele-n lung şi-n lat, se studiază reviste, rubrici “aşa da, aşa nu”, God forbid să o sfecleşti.
Cei care nu au acces la haine cu brand de renume, deşi şi-ar dori, se amăgesc cu oferta găsită prin mall-uri. Ce? Şi aici sunt firme şi d’aci poţi să te îmbraci într-un fel în care vei fi apreciat…Lumea pierde din vedere raportul calitate-preţ şi aruncă sume mari pentru nişte produse prost lucrate, fabricate dintr-un material care-şi va păstra ţinuta doar câteva spălări. Asemenea boarfe nu aduc niciun argument care să justifice preţul solicitat, în afara celui conform căruia suntem atât de neghiobi încât să susţinem în continuare business-ul. Ăsta şi cel imobiliar, unde, deopotrivă, vorbim de preţuri artificiale pentru o bază îndoielnică.
Că trebuie să ne îmbrăcăm, e evident, că e necesar să păstrăm anumite reguli de decenţă, iar e de la sine înţeles. Important e ca hainele purtate să fie curate, fără a fi descusute, deşirate sau rupte, să se îmbine într-o oarecare armonie cromatică şi să se aşeze frumos pe purtător, ba chiar să-l reprezinte. În rest, detalii şi subiect de bârfă mondenă, material pentru reviste cu pagini lucioase şi supliment textil pentru lipsă de personalitate.
“Even on the most solemn occasions I got away without wearing socks and hid that lack of civilization in high boots” – Albert Einstein
Surse foto: whicdn.com, zastavki.com
