Vă rog să mă credeți, m-am gândit mult înainte să răspund acestei întrebări. E drept îmi doresc multe, dar toate până la urmă se rezumă la timp, în nici un caz la bani; poate pentru că nu am ajuns încă la nivelul la care banii să cumpere și timp.
Îmi doresc lucruri simple, care au ajuns cu atât mai prețioase cu cât îmi devin tot mai inaccesibile. Aș vrea să mă pot întâlni mai des cu Otti la Corso, să văd ce mai face Mirela și cele 2 prințese, să savurez întrebările celor mici, nu să mă uit lung la ei dorindu-mi să vină ora lor de culcare mai repede, pentru că eu mai am câte ceva de lucru. Pentru toate acestea îmi trebuie timp și mi-aș dori să-mi ofere cineva în dar mai multe ore.
Dacă nu aș avea câți ani am, aș scrie scrisoarea către Moș Crăciun și aș aștepta nerăbdătoare cadoul în ajun, pentru că am fost…cuminte. Dar cred că singura persoană care îmi poate dărui acest dar sunt…eu! Cu puțin ajutor bineînțeles.
[easyrotator]erc_37_1386055900[/easyrotator]
O persoană dragă mie, Cosmin Alexandru, are acum un curs la care mi-am propus să ajung: Învățul prin dezvăț!
După o perioadă în care am făcut de toate pentru a-mi crea oaza de normalitate în jur și a merge înainte cu ideea de Morphoza celor care își doresc să trăiască frumos, am simțit că m-am dat toată și cu totul în jurul meu.
Simt acum că trebuie să mă redobândesc! Pentru mine și pentru cei dragi din jur. Cred că așa m-aș întoarce mai plină și mai creativă.
Dar pentru asta și pentru timpul de care am nevoie ar trebui să mă dezvăț de unele lucruri pe care le fac. Așa cum spune Zoli (soțul meu) de multe ori: “Diana, pierzi prea mult timp într-o întâlnire! Vorbești prea mult!”
Nu-i dau dreptate pe loc, dar are: dau prea mult timp, prea ușor!
Și aș avea nevoie de el, de timpul meu! Cu jenă vă spun că multe din lucrurile mele preferate s-au evaporate în ultima perioadă: nu mai știu de când nu am mai citit o carte sau de când nu am mai căutat pe rafturile unei librării o lectură bună! Cât timp a trecut de când nu am mers la un film bun (nu se pun desenele animate la care merg cu cei mici) sau am inițiat o întâlnire cu cei dragi…pur și simplu! Nu pentru că trebuie sau e zi de naștere, ci pur și simplu din dorința de a dărui și a împărtăși momente frumoase. Mă mir că mă mai suportă familia și “Jos pălăria!” pentru Zoli, că reușește să găsească acele elemente constante care să aducă stabilitate familiei noastre! Cândva eram și eu parte din creație, acum…n-am timp!
[easyrotator]erc_55_1386056054[/easyrotator]
Așa că, sunteți de acord cu mine, trebuie să fac ceva! Înainte de a rămâne fără familie, fără prieteni și în consecință și fără mine. Am să încep prin a învăța un cuvânt relativ nou în vocabularul meu: cuvântul NU! Cuvântul pe care Adi Stanciu, acum muți ani, mi l-a împărtășit ca fiind chintesențial pentru o creștere. Nu prea am înțeles atunci ce vrea de la mine, dar acum știu.
Nu le pot face pe toate. Mai ales, nu le pot face pe toate eu și ar trebui să am mai multă încredere în echipa mea. Să le dedic timp lor la fel cum le dedic clienților, să le împărtășesc ce știu și să-i ghidez să mergem mai departe împreună în pas de dans. Nu neaparat îmi va procura timp din prima și nu neaparat toate aceste investiții de nou timp se vor dovedi rentabile. Însă dacă vor intra în povestea mea, atunci facem schimb pe schimb: le dau timp și experiență, iar iei îmi dau timp și valoare adăugată.
Cum va fi în practică, vom vedea și poate anul viitor o Diana mai senină vă va scrie despre alte dorințe pe care le are, pentru că până la urmă a dori e parte din noi și din ceea ce ne mână înainte.
Dar până atunci mai vedem. Deocamdată, All I Want for Christmas is…Time!
[easyrotator]erc_84_1386056255[/easyrotator]
La bună revedere,
Diana
PS. Pentru cei apropiați, nu strică puțin ajutor
Foto: wallpoper.com, printclublondon.com, signaturedecals.com, Per Braiahagen
