În octombrie 2012, porneam temerari într-o nouă aventură, despre care acum îmi dau seama că nu ştiam mai nimic. De atunci, fiecare zi, e ziua mea pe Bulevard.
Ochelarii, cafeaua şi pixul roşu: aşa încep dimineţile mele. “Placa” porneşte cu inevitabilul “Iar nu am primit materialul de la x sau y, ce mă fac?” (zice unul dintre redactori). Celălalt doarme, pentru că noaptea care a trecut a prins fie un concert, fie un protest. Şi atunci mă întreb în gând, pentru a mia oară, de ce nu se pot ţine concertele, protestele, războaiele, scandalurile în timpul zilei… să apucăm şi noi să ne facem treaba.
Urmează telefoane, mailuri, mesaje pe WhatsApp pentru un interviu, un reportaj, o idee sau subiect nou.
În permanenţă conectaţi la realitatea online şi offline, primim şi onorăm invitații la conferinţe de presă, lansări de carte, evenimente mondene, concerte etc. Descoperim locuri şi oameni, spunem povestea lor cititorilor noştri. Scriem cu drag despre ce vrem, cum vrem şi când vrem, acesta e secretul nostru. Nu ne-am propus să fim senzaţionali, ne dorim să rămânem normali.
În finalul zilei, verificăm traficul, e singura unealtă cu care ne putem contoriza munca. Am auzit-o în ultimul an şi pe aia cu “traficul nu contează”. Eu am învăţat că fiecare muncă trebuie cuantificată, într-un fel sau altul.
Iar noaptea, înainte să adorm, mă bucur că nu sunt singură, că în jurul meu există o echipă de nota 10. Mulţumesc că aţi rămas pe Bulevard!
Şi un rând de aplauze pentru cititorii care stau cu ochii pe noi, ne apreciază efortul sau ne critică, aşa ştim că existăm şi că vocea noastră se face auzită.
La mulţi ani, Bulevard!
