Ana-Maria Melnicky Călin ne-a trimis zilele trecute pe adresa redacţiei o filmare de la protestul din Praga de duminică, 8 septembrie. A fost foarte deschisă când i-am cerut şi nişte impresii. Iată-le:
Ne-am adunat 59 de persoane la Praga şi cam 50 în Brno. A fost o atmosfera plină de entuziasm. Am rămas 2 ore în faţa Ambasadei României şi am strigat atât în română cât şi în engleză, pentru a fi înţeleşi de turiştii care treceau prin zonă „Together, we save Roşia Montană” sau „Roşia, nu uita, Praga e de partea ta!”. Am pregătit şi flyere pe care le-am împărţit trecătorilor, cu mulţi am stat şi de vorba, erau vădit interesaţi de tema protestului. În încheiere am promis să ne întâlnim şi duminica această pentru o nouă tură de proteste.
Alexandra Timpau, 28, arhitect: Am venit la protest pentru că nu vreau un nou dezastru ecologic ca cel de la Baia Mare şi pentru că m-am săturat de dezastre politice.
Emanuel Vişan, 35 ani, Inginer IT: Am venit din dorinţa opri proiectul, aurul trebuie să rămână în ţară. Şi apoi, dacă reuşim, să schimbăm şi sistemul politic românesc, care a fost şi este, antinaţional.
Cosmin Lupşa, 27 ani, Inginer IT: Am venit pentr că legea propusă recent cu dedicaţie pentru RMGC este revoltătoare, susţinerea politicienilor noştri faţă de un proiect cu beneficii minime pentru România este de asemenea revoltătoare. Pentru că se înscrie în lungul şir de jafuri la care a fost supusă România. Simt că „aleşii” mei nu mă mai reprezintă şi deci trebuie eu să mă reprezint, în stradă.
Adrian Buta, 42 ani, Configuration Manager la o firma de IT din Praga:
Am decis să particip la protest şi să ajut la organizare deoarece consider că proiectul Roşia Montană e un test pentru societatea românească din interiorul ţării şi din afară. Dacă acest proiect se va realiza, eu sunt convins că vom avea pe de o parte:
– un câştig de moment reprezentat din redevenţe (care sunt jenant de mici în opinia mea), acţiuni ale statului la RMGC, locuri de muncă pentru locuitorii din zonă pe o perioada limitată de timp etc.
Iar pe de altă parte pierderile vor fi:
– distrugerea mediului înconjurător şi a obiectivelor istorice (galeriile romane);
– poluarea cu cianură care în timp va genera probleme nu doar în zona aceea ci şi în alte zone limitrofe, chiar şi în alte ţări ca de exemplu Ungaria, urmând ca ulterior statul român să plătească despăgubiri mult mai mari decât sumele primite de pe urma proiectului.
Iar despăgubirile vor fi plătite de statul român per ansamblu –adică toţi plătitorii de taxe din România, nu de locuitorii din zonă, nu de firma RMGC, care odată ce a văzut extras aurul va intra în insolvenţă şi nu va mai fi o cale de a-i trage la răspundere.
În plus mi se pare revoltătoare trimiterea în parlament a unei legi care permite guvernului să exproprieze pământurile locuitorilor din zonă care nu doresc poluarea cu cianuri a zonei şi au refuzat să-şi vândă proprietăţile lor în ciuda tuturor ofertelor şi presiunilor RMGC.
În concluzie pentru a opri acest jaf la adresa statului român orchestrat atât de o firmă cu acţionari străini dar şi de politicieni români de toate culorile (despre care îmi vine foarte greu să cred că nu au fost motivaţi financiar de RMGC), cred că e de datoria mea să protestez împotriva acestui proiect de extragere a aurului la Roşia Montană folosind cianuri.
Ana-Maria Melnicky Călin, 33 ani, Communication Executive:
Îmi doresc pentru fiul meu de un an şi jumătate să cunoască unicitatea şi splendoarea munţilor României şi nu un lac de cianură. De asemenea, admir monumetele UNESCO oriunde se află ele în lume, şi aş fi mândră ca Roşia Montană să poarte o asemenea distincţie.
[easyrotator]erc_73_1378901030[/easyrotator]
Sursa şi mai multe fotografii: facebook.com
