La câte lucruri se întâmplă în jurul nostru de multe ori avem impresia că totul este dezordonat şi că nimic nu s-ar mai putea întâmpla ca lucrurile să se schimbe. Evident că dacă vom privi aşa, nici nu se vor schimba multe. Şi nu, nu sunt o idealistă care crede că dacă am reuşi fiecare să schimbăm câte puţin, lumea va deveni mai bună, deşi, cine ştie? Sugerez doar ideea principală pe care am învăţat-o de când am început să studiez psihoterapie: sunt atât de puţine lucruri groaznice, catastrofale, haotice pe pământ încât nu e cazul să le percepem pe cele mici din jurul nostru ca fiind aşa.
De atât de multe ori ne auzim spunând: “Incredibil! Nu îmi vine să cred! Cât de groaznică poate fi chestia asta!” – practic, dăm o foarte mare amploare situaţiei prin ceea ce gândim şi spunem încât percepţia emoţională începe să devină foarte negativă. Insist! Nu pentru că situaţia este una extrem de gravă, ci pentru că noi dăm această amploarea a ei prin interpretările pe care le oferim. Practic, haosul este creat de noi prin felul în care gândim!
Care sunt primii paşi pentru a ne “ordona” puţin mental?
1. Satisfacţie cu privire la trecut. Mai exact să încercăm să fim mulţumiţi cu cât am realizat, să ne dorim să facem mai mult de acum înainte dacă avem momente din trecut de care ne îndoim iar apoi să le găsim pe acele lucruri din trecutul nostru care ne umplu de mulţumire şi împlinire. Acelea sunt situaţiile care vă definesc, până la urmă viaţa.
2. Optimism/încredere cu privire la viitor. Aceste două concepte sunt atât de bine înţelese şi atât de mult se vorbeşte despre ele în cărţile şi discursurile motivaţionale, încât nu e nevoie de clarificări. Aş dori totuşi, să adaug faptul că rezultatele cele mai importante ale studiilor confirmă teoria de simţ comun cum că dacă eşti optimist treci mai uşor peste situaţiile neplăcute (Seligman, 2002). Mai exact, acest concept de optimism ne oferă o rezistenţă mai bună la sentimente profunde de tristeţe / depresie atunci când trecem prin situaţii de viaţă neplăcute, un loc de muncă nu tocmai plăcut, şefi / colegi nu tocmai drăguţi, stare de sănătate precară, etc.;
3. Fericire în prezent. Parcă vă şi aud pe mulţi spunând: bineeeee! Păi noi nu ştiam asta? Dar cum? Fericirea constă în atât de multe stări şi nuanţe, dar conceptul general de fericire are două surse: a. Plăcerile care sunt date de componente senzoriale şi emoţionale puternice, acele “simţiri brute” (engl. “raw feels”): extaz, fiori, orgasme, delectări / desfătări, bucurii, exuberanță / expansivitate, şi confort. Toate acestea sunt emoţii efemere dar toate implică atât de puţin, au atât de puţine costuri şi beneficii atât de mari; şi b. Gratificările care sunt activităţi pe care ne place să le facem dar care nu vin, neapărat, împreună cu “simţiri brute”, ci sunt acelea cu care ne simţim contopiţi, în care ne putem “pierde” fără să ne dăm seama cum trece timpul: o conversaţie excelentă, o carte bună, a dansa cu pasiune, etc. Gratificările durează mai mult decât plăcerile şi implică multe procesări şi interpretări mentale.
E puţin, dar e un scurt “ghid” pentru a începe să transformăm haosul într-o ordine plăcută!
Surse foto: magicteepee.com, designoyoutrust.com
