Când am citit prima dată tema acestei luni: „haos”, involuntar, mi-am dat seama ce mult ne influenţează cuvintele şi imaginea pe care ne-o formăm în urma rostirii acestora.
Haosul este pentru mine un cuvânt care îmi inspiră nesiguranţă, lucruri neclare, probleme, panică. Totuşi, totul începe de la un gând care pare a fi născut din haos. Acel gând ne provoacă, ne încearcă şi ne învaţă să punem întrebări şi să căutăm răspunsuri.
Ce-i putem învăţa pe copiii noştri şi ce le putem spune nepoţilor noştri despre gânduri, haos şi viaţă?
În haos ne căutăm puterea de a ieşi la lumină, de a învinge şi de a ne găsi drumul. Pentru mine, călătoria este mult mai importantă decât destinaţia. În drumul nostru ne învăţăm propriile lecţii, trecând prin furtuni şi aşteptând ca în fiecare zi soarele să răsară mai strălucitor pe cer.
Îmi place să spun că fiecare din noi îşi caută drumul spre soare. Modul în care-l căutăm şi-l găsim depinde de noi. De multe ori vrem să schimbăm lumea chiar dacă ea nu vrea să fie schimbată şi nu vrem să acceptăm părerea altora pentru că nu o putem accepta nici pe a noastră. Uneori lucrurile se complică atât de tare, încât ne zbatem, ca într-o pânză de paianjen spre a găsi o scăpare. Cu toate acestea, noi tindem să complicăm lucrurile.
Ce lecţie mai bună putem da copiilor noştri, decât să le spunem să aibă încredere în ei, pentru că lucrurile îşi vor urma direcţia cea bună. Când viaţa mea devine uneori stăpânită de haos şi gândurile mă domină, mă întorc cu încredere la cuvintele: „Let it be. There will be an answer” şi răspunsul pe care-l aştept nu întârzie să apară. Aşa am învăţat, că sunt momente în viaţa noastră care-şi urmează cursul mai uşor şi mai simplu decât vrem şi credem.
De multe ori intrăm în haosul creat de noi. Uităm uneori că noi suntem singurii responsabili de fiecare zi din viaţa noastră şi de modul în care vrem să o trăim.
Gândul meu este: să căutăm să vedem întotdeauna petecul de cer senin cu soarele care străluceşte. Let it be!
Sursa foto: tumblr.com , autoevolution.com
