El e Blag. Ovidiu Blag. Unul din eroii mei preferați din viaţa de zi cu zi. E “delicios”, asta îmi vine în minte când mă gândesc la el. Fiecare întâlnire cu Ovidiu, chiar dacă sună banal, e un capitol dintr-o carte cu aventuri. Aştepţi cu sufletul la gură următoarea întâlnire, următorul capitol.
“Hai, că prea ne-am împrietenit”, asta mi-ar spune acum. Aşa că vă las să citiţi despre el, altfel…
Dragă Ovidiu, mi s-a spus că nu știu să scriu, m-am gândit totuși să fac o nouă încercare: un interviu cu tine. Sper doar să răspunzi frumos, să nu se observe că nu am respectat nici o regulă jurnalistică. Ce zici?
După ce încerci cu mine vei avea două variante: cei care te-au criticat fie îşi vor cere scuze, fie vor renunţa cu totul, adică vor renunţa la a te mai citi… Deci oricum o să ieși bine, părerea mea… Oricum, habar nu am cum se dă un interviu ca să iasă ca lumea, așa că risc și eu alături de tine, na.
Ne-am cunoscut “pe scurtătură”, nici nu îmi amintesc exact cum. Cum ne-am cunoscut?
Tu, care ești atît de ordonată, cel puțin după cum îți sunt aranjate păpușile, impecabil, pe pervaz, tu ar trebui să știi. În orice caz, ne-am cunoscut în Cluj, asta e clar, și asta e bine. Cele mai bune cunoștințe ale mele sunt din Cluj, dacă stau să mă gândesc…
Ce face Ovidiu Blag în viața de zi cu zi? Eşti permanent ocupat și pe fugă. Ce faci când te oprești?
Sunt într-o perioadă… recuperatorie. Așa i-aș spune. Nu vorbesc cu unii decât strictul necesar. Așa câștig timp și pentru mine și pentru cei pe care îi prețuiesc.
Nu sunt ocupat și nu sunt pe fugă. Dau doar impresia asta, pentru derutarea adversarului.
Ai văzut că am un moto: “Ca să ajungi departe trebuie să te oprești un pic”. Nu știu sigur ce înseamnă să ajungi departe. “Departe” înseamnă, probabil, să trăiești mult. E o victorie în sine să trăiești. Orice om viu are un teribil avantaj în fața unuia mort. Așa că, înclin să cred că “departe” doar asta înseamnă. Nu mă iluzionez că “departe” ar putea însemna carieră sau bani. Cunosc mulți oameni valoroși care nu au bani sau cariere strălucitoare, așa cum știu o grămadă cărora nu le lipsește nimic dar care nu cred că sunt valoroși.
Și, revenind la moto, “să te oprești un pic” chiar te poate ajuta să ajungi departe, în contextul expus anterior. Adică te mai odihnești, să poți trăi mult.
Iar eu cînd mă opresc dorm de după-masa. Sau merg cu prietenul meu Doru Abrudan la tenis, miercurea. Sau merg cu trupa PMOB la alergare și baschet, sâmbăta. Sau merg la bazin să mă învețe Ciprian Beșe să înot fără să râdă nimeni de mine.
Și când nu mă opresc (din scris) și când mă opresc (din altceva) îmi place să „stau” pe Mezzo. Și mai fac lucruri, dintre cele care îmi fac bine. Sunt chestiuni de familie, așa că nu cred că interesează pe cineva.
Cred că ajunge, că dacă mai zic ce fac când mă opresc pot lăsa impresia că mai mult funcționez pe „oprit” decât pe „pornit”.
Ce e PMOB? Câte abdomene faci zilnic pe această platformă? (asta e întrebare din public, nu puteam “emite” eu atât de profund)
Da, i-am zis Platforma Media Ovidiu Blag ca să nu îi zic blog. Nu știu de ce am făcut asta. Poate ca să facă mișto un amic zilele trecute și să îmi spună că i s-a stricat mașina și că mă roagă să i-o ridic cu Platforma Media Ovidiu Blag. Și da, m-a cam prins munca asta nouă, cred că scriu foarte mult, dacă e să o luăm după cantitate, peste 3000 de postări în doi ani. Dar noi nu ne luăm după cantitate, nu-i așa, așa că am scris puțin. Unii chiar mă critică și îmi spun să scriu ceva serios: de exemplu o carte (care să nu fie o înlănțuire de editoriale, ci chiar o carte, un roman cum ar veni… sau altceva, mai serios, cum zic ei…).
A mai venit una din public. Întrebare, normal. Ce proiecte de prezent mai ai?
Aici chiar că m-ai prins. Pentru că nu știu cum funcționează chestia asta cu proiectele. Nici cu cele de viitor, nici cu cele din prezent. Proiectele se fac cu oameni, nu cu lupi solitari. Ori oamenii de calitate sunt foarte puțini în ziua de azi, așa că proiectele nu prea ies.
Oricum, e folosit prea mult acest cuvânt: proiect. Toți au proiecte: de la cele muzicale până la cele de familie. Eu am idei. Și îmi place să le pun în practică. Îmi place să fac lucrurile în echipă, cred în acest lucru, chiar dacă e din ce în ce mai greu să coagulezi o echipă. Oamenii nu mai sunt solidari, mulți dintre ei păcălesc sau sunt superficiali. Oricum, ca să-ți iasă ceva important, de cele mai multe ori ai nevoie de o echipă.
Cum faci să arăți ca la 35 de ani? Cunosc o mulțime de femei care ar omorî pentru un astfel de secret.
Serios? Așa bătrân? Oi fi soi rău, cum ar veni, cred că așa se zice în popor. Chiar că nu e nici un secret, cred că e o întâmplare. Fericită, trebuie să recunosc că îmi pică bine să aud lucrurile astea. Până când îmi va merge figura nu știu, dar deocamdată e de efect.
Mi-am propus anul ăsta să cresc mare. Cică n-ai voie la vârsta noastră să ai tot minte de copil. Creștem mari sau rămânem copii?
Fac sport. Asta e clar o îndeletnicire de copil, cum ar veni. Cei care practică un sport au în ei chestia asta la care te referi tu, de joacă. Așa că, dacă ar fi să-ți chiar răspund la întrebare, nu să o ocolesc, e mai mișto să fii copil decât om mare. Mor când îi văd pe unii luându-și o morgă serioasă ca să demonstreze cât de maturi sunt ei.
O întrebare pe care nu ți-a adresat-o nimeni, niciodată și pe care încă o aştepţi?
Nu aștept întrebări. Mai degrabă le ocolesc. Nu îmi place să vorbesc. Am vorbit prea mult, într-o vreme. Acum aleg să tac mai mult. Mă și simt mai confortabil așa, lăsat în pace. Așa cum și eu îi las în pace pe alții, așa să mă lase și ei pe mine.
Ce crezi tu despre Revista Bulevard?
Ți-am spus că îmi plac oamenii cu idei. Iar voi sunteţi deschizători de drumuri cu această revistă. E ciudat cum în 23 de ani de la Revoluție încoace, nu s-a gândit nimeni la o publicație de acest gen. Numai din acest unghi dacă am privi lucrurile, și tot ați făcut un lucru bun, pentru că ați trecut la fapte. Mai mult, aveți vectori de imagine foarte buni. Acum trebuie să consolidați în jurul lor o echipă. Iar de aici până la impunerea pe piață cred că pașii se vor accelera. Cum presa românească e cam șifonată, aveți toate șansele să atrageți atenția și să deveniți un reper.
Ceva serios de încheiere?
Serios pare felul în care m-ai determinat să fac ceva ce nu-mi place. Adică să vorbesc în public despre mine. Se pare că te pricepi, totuși, la chestia asta.
Ovidiu, altfel decât îl ştiţi:
[easyrotator]erc_44_1359368032[/easyrotator]
*
Date de background
Cărţi publicate
- 2011 – a publicat volumul II al cărţii “Din Cluj se vede altfel” (premiată în ianuarie 2012, în cadrul Galei Premiilor Asociaţiei Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism din România, cu distincţia “Cartea care zideşte”)
- 2009 – a publicat volumul „De Cluj numai de bine”, nominalizat de către postul de televiziune Eurosport la secţiunea „Cea mai bună carte a anului” la premiile Ioan Chirilă
Premii
- Premiul de excelenţă la Gala Sportului Clujean, pentru promovarea sportului prin emisiunea Arena (2008)
- Premiul de excelenţă „Radu Săplăcan” (2006)
- Premiul „Mircea Zeicu” (2002)
Presă scrisă
- Redactor şef al cotidianului Foaia Transilvană (2006-2010)
- Redactor, coordonator pagini Sport – Evenimentul Zilei (2003-2006)
Televiziune
- Director editorial al Antenei 1 Cluj (iulie 2009-mai 2010)
- Realizator al emisiunii Arena, la Antena 1 Cluj (august 2009-mai 2010) și al emisiunii TV Arena NCN (din aprilie 2006)
- Comentator la NCN, transmisii fotbal, handbal, volei, rugby, atletism, judo (din 2006)
- Comentator de baschet la TVR Cluj (2002-2006)
Radio
- Comentator la Radio Cluj, transmisii fotbal şi baschet (din 2002)
- Invitat permanent al emisiunii Peluza Radio la Radio Cluj (din 2001)
Studii
- Doctorand în cadrul Departamentului de Jurnalism, Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca
- Absolvent Master Jurnalism, FSPAC, UBB Cluj-Napoca
- Absolvent Jurnalism, FSPAC, UBB Cluj-Napoca
Sursa foto: Arhivă personală Ovidiu Blag
