Ești una dintre cele mai cunoscute prezentatoare de știri din oraș. Cum ai ajuns de la Craiova tocmai la Cluj?
Mulţumesc pentru compliment, eu nu mă vad chiar aşa de cunoscută, dar, dacă îmi luaţi voi interviu, e clar că sunt cineva! (Apropo, site-ul vostru e printre primele care le deschid dimineaţa). Şi acum să lăsăm politeţurile la o parte, să ajungem la Craiova! Da, deci am plecat de acasă la un pic peste 19 ani. Destinaţia iniţială a fost Bucureşti, dar se pare că Final Destination a fost să fie asta, Clujul! Peste tot unde ne-am mutat (noi, adică eu şi soţul meu- pentru că suntem „noi” de la 16 ani ai mei), am făcut-o pentru un loc de muncă, pentru perspectiva unui viitor mai bun, al unei cariere… A fost cazul Bucureştiului pentru mine, a fost cazul Clujului pentru Sorin. Aşa că ne-am făcut bagajele şi am plecat, fără să ne uităm în urmă!
Pe unde ai “hoinărit”până să ajungi la Transilvania L!VE?
Uuu, pe unde nu am „hoinărit”! Am făcut toate formele de presă: scrisă, „vorbită, văzută”, vorba unui prieten! Am fost, pe rând, reporter, redactor, editor, editor coordonator, prezentator de ştiri, moderator şi realizator de emisiuni, producător, producător general. Am început în Craiova, acum mai bine de nouă ani, la Oltenia TV. Am plecat apoi la Bucureşti, la Prima TV, la radio Romantic FM, după care am ajuns la Cluj. În iulie s-au făcut 5 ani de când m-am îndrăgostit de Ardeal, timp în care am trecut prin mai multe redacţii: NCN, Alpha TV, Monitorul de Cluj, citynews.ro şi Mesagerul de Cluj, CD Radio, Transilvania L!VE.
Pentru mine, ziua ta e atipică. La ce ora îți bei cafeaua?
Ooo, şi pentru mine continuă să fie la fel de atipică, chiar şi după aproape un an de matinal la Transilvania L!VE! Şi precizez locul, pentru că am mai făcut matinal şi la Alpha TV, şi la Romantic FM, dar parcă era mai uşor, eram cred mai tânără! În fine, pe scurt: îmi beau cafeaua la ora 5, chiar şi la 4.30, când trebuie să mă spăl pe cap.
Povestește-ne cum arată o zi din viața ta.
În completarea spuselor de mai sus, după ce îmi beau cafeaua merg la serviciu, în jur de 5.30, iar până la 6.30 citesc noutăţile de pe noapte, fac o scurtă revistă a presei, îmi fac desfăşurătorul, adică programul „automatizat” al celor două ore de direct, corectez capetele video, îmi verific „poziţiile” (aşa se numesc, pentru că sunt nişte căsuţe alocate în program) pentru invitaţi, iar la 6.30 intru la machiaj. Programul meu nu se termină la ora 10, când ies din direct, pentru că apoi scriu ştiri din matinal, caut invitaţi pentru a doua zi, mă documentez, fac întrebări, caut materiale video pentru fiecare temă. Undeva în jurul orei 14 ajung acasă, mai exact la a doua mea casă, barul. E vorba de afacerea pe care o avem, şi de care ne ocupăm personal. Dacă am timp, urc să dorm (locuim chiar în spatele barului) măcar o oră, apoi trebăluiesc prin casă, văd ştirile de ora 19, uneori ajung şi pe la sală, apoi vin din nou la bar, unde clienţii sunt obişnuiţi să povestească cu noi. Şi da, servesc şi la mese, spăl şi vase, schimb scrumiere, aşa, ca o vedetă! Ziua se încheie la maxim ora 23, că altfel trezirea e cruntă!
Dacă ar fi să faci un top 5 al celor mai importante știri relatate până acum, cum ar arăta acesta?
Pfff, asta e chiar grea! Şi risc să omit nişte ştiri cu adevărat importante. Dar fie… să încerc, în ordine cât de cât cronologică:
1- atentatul de la Şcoala din Beslan, unde şi-au pierdut viaţa peste 300 de oameni, majoritatea copii. Era 1 septembrie 2004 când 1.200 de persoane au fost luate ostatice de un comando cecen. Eu aveam doar 19 ani, eram începătoare într-ale jurnalismului şi, mai rău, eram prezentatoare la buletinul de prânz al Prima TV. Ştirea a venit exact înainte de buletinul meu, am intrat în breaking-news (nu mai făcusem în viaţa mea aşa ceva!), iar eu am fost atât de şocată, că am uitat, pentru prima dată, de spaima mea „de sticlă” şi am reuşit să nu mă bâlbâi preţ de câteva minute. Au urmat 3 zile de coşmar pentru oamenii aia şi pentru o lume întreaga, cred!
2- La şapte luni după, pe 28 martie 2005, a urmat un alt moment de cumpănă: răpirea jurnaliştilor români în Irak. Doi dintre ei, Marie-Jeanne Ion şi Sorin Mişcoci îmi fuseseră colegi la Prima TV. Pe atunci eram redactor la RomanticFM şi a trebuit să relatez despre cum erau ameninţaţi cu moartea doi dintre oamenii care chiar m-au ajutat, pe mucoasa de mine, să leg două fraze într-o ştire şi să văd lumea prin imaginile camerei…Noroc că la radio nu ţi se vede groaza de pe chip!
3- Nici anul următor nu am scăpat de tragedii – pe 26 august 2006 se stingea brusc şi nemeritat din viaţă un băiat superb, unul dintre marile talente ale generaţiei tinere de regizori, Cristian Nemescu („Marilena de la P7″, „California Dreaming”). Avea doar 27 de ani, cu un an mai puţin decât colegul lui, Andrei Toncu, inginer de sunet, şi cu 3 ani mai mult decât taximetristul Dumitru Arustei! Au avut ghinionul să stea în calea unui cetăţean britanic grăbit, care nu a mai frânat, la cei 140 km la oră pe care îi avea, la semaforul roşu şi a intrat în plin în ei! Mama lui Cristi, Erica Nemescu, era colega mea la acea vreme, la RomanticFM, accidentul s-a produs noaptea, eu eram pe matinal şi am primit informarea de la poliţie…
Pe următoarele două prefer să nu le detaliez, sunt politice, şi încă suntem în campanie. Plus că lumea s-a săturat de politic
4- dubla suspendare a preşedintelui Traian Băsescu. Două momente istoric, mi-aş permite să le numesc – aprilie 2007 şi iulie 2012, pe care le-am trăit „în febra ştirilor”, la intensitate maximă!
5- arestarea lui Sorin Apostu, primarul unuia dintre cele mai importante oraşe din ţară (al doilea, aş spune eu, după Bucureşti), din noiembrie anul trecut. Un moment pe care l-am prins ca producător general la NCN, deci am stat în spatele camerelor şi al microfoanelor. Ceea ce a însemnat de două ori mai multă muncă, recunosc!
Aş mai adăuga un bonus, dacă mi-e permis, un fel de 5 bis, o tragedie pentru sufletul meu de oltean: dezafilierea Universităţii Craiova, scoaterea ei de pe harta fotbalului românesc! „Campioana unei mari iubiri” a fost doborâtă de sistem… m-a doborât şi pe mine vestea, aşa că am refuzat să citesc capul video la început!
Cum arată profilul invitatului ideal în emisiunea ta?
Nu există invitat ideal. Mie nici nu îmi plac oamenii perfecţi, situaţiile ideale! Farmecul îl găseşti în lucrurile imperfecte, nu e un clişeu, e un adevăr verificat şi testat clinic! Dar pot să vă spun cum arată invitatul „şoc şi groază”: cel care nu îşi doreşte să fie acolo, în platou, alături de tine (a fost „băgat la înaintare” de şefii lui, de exemplu), îi mai e şi „frică de cameră”, iar acea frică se manifestă prin muţenie şi pete roşii pe piele! Ah, şi mai e şi varianta în care în platou ajunge invitatul greşit – nu vreţi să ştiţi cum ajunge acolo, important e că nu e el ăla care e trecut în desfăşurător! În ambele situaţii, publicitatea e singura care ne salvează pe toţi!
Care sunt oamenii de presă care îți plac și de ce.
Nu sunt o feministă, de aceea veţi descoperi că mi-am ales mai multe exemple din rândul bărbaţilor, pentru că eu fac parte din acea categorie de jurnalişti care apreciază, culmea, jurnalismul adevărat!
Pe de altă parte, deşi nu pot să declar, cu mâna pe inimă, că EA e jurnalistul cel mai bun, am decretat-o pe EA ca fiind modelul meu: Diane Sawyer! Cine nu a văzut măcar o dată în viaţă GMA, nu s-a trezit cu adevărat, iar, dacă acel cineva e jurnalist, mai bine se lasă de meserie! De când sunt pe matinal, o apreciez parcă şi mai mult! Şi vă aduc aminte că „my lady Di” a prezentat nu doar celebrul Good Morning America de la ABC ci şi Morning News de la CBS! Săracaaaa.
Dacă ar fi să continui pe acelaşi principiu- şi nu mă refer aici la faptul că şi ea a prezentat la un moment dat ştirile de dimineaţă – aş miza pe Katie Couric. Ştiu, sună a clişeu, chiar a Wikipedia, dar ea rămâne totuşi prima femeie din istoria celor trei mari televiziuni americane care a prezentat un program de prime-time singură-singurică! Way to go, Katie!
La partea masculină, „votez” cu mai mulţi: Peter Jennings (un reporter fabulos în primul rând – devenit, tocmai de aceea, o figură extrem de credibilă ca prezentator), David Letterman (era de aşteptat, dar, ce să-i faci, omul e deja legendă, şi pe drept cuvânt!), şi, ca să nu mi se reproşeze că nu-mi place accentul britanic, am să spun atât: David Frost, cu Sir înaintea numelui! În România, să-mi fie cu iertare, am doar doi favoriţi, şi ăia tot bărbaţi – Moise Guran şi Andi Moisescu. Mă înclin!
Unde visezi să ajungi? NBC, CNN, BBC?
În mod surprinzător, n-am să zic CNN. Pe mine scrie ştiri, e formatul care probabil mi se potriveşte cel mai bine, dar am produs şi emisiuni de divertisment, mi-a plăcut, ador adrenalina pe care ţi-o dă o emisiune live de anvergura unui show de infotainment, şi cred că ABC e locul unde poţi avea parte de toate! Aşa că, Doamne-ajută, poate angajează vreodată un portar mai…blonduţ!
Ce n-ai făcut până acum și ți-ar plăcea să faci?
Tocmai ceva referitor la întrebarea de mai sus: nu am avut niciodată curajul să aplic pentru o bursă, pentru un internship, pentru ceva… care să ducă la un moment dat către o mare reţea de televiziune din America. Şi sunt conştientă că ar trebui să o iau de la zero, dar uite un lucru pe care nu că nu m-ar deranja, chiar mi-ar plăcea să îl fac! Ah, şi ar mai fi ceva mai realistic: schiul!
Ce o să faci anul acesta de sărbători?
În preajma Crăciunului lucrez, dar sunt bucuroasă că se strânge toată familia la Cluj: părinţii mei, părinţii lui Sorin (al meu soţ simpatic), cumnata mea şi familia ei – care, până atunci, va fi mai bogată cu încă un membru, deci o să fie mare gălăgie şi veselie, aşa cum e la noi, la olteni!
Ce-ți place în Cluj?
Tot! Cu o excepţie: nu-mi place lipsa familiei şi a câtorva prieteni dragi, pe care i-am lăsat la Craiova şi la Bucureşti.
Ce faci în timpul liber?
Ştiu că nu e sănătos, dar petrec foarte mult din timpul liber în casă! Şi asta pentru că, în primul rând, dorm mult, ca să recuperez orele de matinal. Şi, tot ca să scap de „obiceiurile proaste”, îmi petrec mult timp în pijamale, nemachiată şi cu părul vâlvoi. Mai fac şi lucruri serioase: citesc – cărţi, ziare, reviste, bloguri, site-uri, orice îmi trezeşte interesul, mă uit la multe seriale (nu mai zic de unde şi cum le văd, că nu vreau să am probleme), gătesc, îmi chem prietenii la un joc de cărţi etc. Iar când ies din casă, culmea, mă duc la un film, la cinema! Mai nou, timpul aşa-zis liber mi-l petrec la cel de-al doilea job, care, însă, din fericire, e afacerea mea, şi, în acelaşi timp, un loc plăcut de întâlnit cu prietenii. Din păcate, însă, e tot indoor. Ar fi trebuit să spun că fac sport şi merg în călătorii, nu?
Întrebări-fulger:
Căței sau pisici?
CĂŢEI
Alb sau negru?
NEGRU
Cărți sau filme?
CĂRŢI
Ciocolată sau fructe?
CIOCOLATĂ
Funky sau rock?
ROCK
Foto: Arhiva personală Anca Dinu
