Dacă aveţi vreo întrebare, vreo curiozitate, oricare ar fi, Vă rog nu ezitaţi… era îndemnul unui tip înalt, serios, îmbrăcat destul de trendy şi cu o privire ageră ce tocmai apăruse pe una din porţile unei clădiri laterale de la Christ Church. O denumire atât de familiară, mai ales pentru cei care vin în acest loc pentru a lua pulsul unuia din cele mai prestigioase centre universitare din lume. Christ Church este şi azi un simbol, în fapt unul din cele mai vechi colegii de la Oxford, fondat în anul 1525, pe băncile căruia numeroşi premieri britanici sau capete încoronate au găsit Lumina Cunoaşterii. Harry Potter pare-se că nu a ocolit nici el acest loc, realitate ce nu a făcut decât să-i sporească notorietatea, conferindu-i o aură magică şi de mister. Tipul, care tocmai ni se afişase cu amabilitatea-i ciudată, graţie ochelarilor săi, dădea un pic pe simpaticul ucenic vrăjitor ceea ce ne-a încurajat îndată să spargem gheaţa. Era unul din reputaţii profesori ai colegiului care ieşise doar să îi cunoască pe noii veniţi. Voia să îi vadă şi să îi simtă aproape. Nu a ezitat să admită şi aceea că ajunge să intuiască foarte repede universul lăuntric al oamenilor în funcţie de întrebările pe care le pun. Şi cum acestea nu se lăsau deloc aşteptate, ne-am ales şi cu cel mai competent ghid posibil.
În momentul în care treci de porţile colegiului şi intri în atmosfera primitoare a unei clădiri în formă pătrat-dreptunghiulară ce înconjoară un careu verde (cloister) plasat în mijlocul curţii, o lume nouă ţi se deschide spre cunoaştere. Sistemul în sine îţi revelează în scurtă vreme, chiar după primul eseu pe care îl scrii pe tema preferată, care sunt punctele tale forte sau, din contră, „fisurile” la care mai ai serios de lucru. Iar pentru aceasta, cei mai străluciţi dascăli te iau alături ca să lucrezi în grupe restrânse, unde hiperspecializarea şi cea mai bună documentare posibilă te ajută să fii foarte bun în tot ceea ce îţi propui să faci. Însă dincolo de toate, această lume, unică în felul ei, te mai ajută să ai mult timp pentru tine, pentru vocaţia şi hobby-urile tale. Atunci când înţelegi, finalmente, că beneficiezi de timp în vederea acumulării de cât mai multe în folosul pasiunilor tale, fără să simţi presiune, ai toate şansele să realizezi că, probabil, te naşti a doua oară şi vezi lumea cu alţi ochi. Oxford-ul te ajută mult să vezi cu alţi ochi tot ceea ce este în jur, iar experienţele pe care ţi le oferă par să fie o remarcabilă oglindă a visurilor care încep să se împlinească în realitate. Oraşul în sine se află la confluenţa a trei cursuri de apă: Tamisa, râul Cherwell şi canalul Oxford. Totul este o veritabilă colecţie arhitecturală unde clădirile îmbină perfect stilurile arhitectonice care erau în mare vogă în secolul trecut. În realitate, niciun loc din Europa nu se poate compara cu romantismul medieval, cu atracţia locurilor de aici, dar mai ales cu frumuseţea obiceiurilor. După ce ai vizitat Biblioteca Bodleian, una din cele mai vechi din Europa, ai trecut pe la Teatrul Sheldonian, te-ai delectat la Muzeul Ashmolean şi te-ai oprit, pentru un moment de reculegere, la Biserica Universitară „Sf. Fecioară Maria”, poţi aştepta cu interes una din serile de bal în care studenţii se întâlnesc pentru a se simţi bine împreună. Potrivit obiceiului, cei mai entuziaşti dintre ei urcă pe turnul cel înalt de la Magdalen College spre a exersa vocalize sau cântece din cele mai diverse. În acele clipe, oricine are senzaţia că sunetul vine din cer, în vreme ce alţii, mai îndrăzneţi, ieşiţi de la bal, se aruncă îmbrăcaţi în râul Cherwell, dovedindu-şi rezistenţa şi curajul la „factorii de risc”.
Restaurantul italian al lui Jamie Oliver, cel thailandez ascuns pe o străduţă îngustă lângă High Street sau localul franţuzesc pe Little Clarendon Street oferă compensările de rigoare pentru fiecare din ei. Dar nimic nu se compară cu o şedere în minunatele parcuri ale colegiilor, pe una din băncile care îţi spune propria istorie. Sau cel puţin plăcuţele care le personalizează te trimit cu gândul la cele mai frumoase poveşti posibile. Chiar şi după 30 de ani de la absolvire, perechi minunate care şi-au unit destinele încă pe băncile facultăţii revin în curtea colegiului pentru a mai sta o dată pe banca preferată. Pentru ei, timpul pare că s-a oprit în loc, iar pasiunea de altădată, departe de a fi trecut definitiv în uitare, readuce în prim plan emoţia celor mai frumoase clipe trăite aici. „Nebunii frumoşi”, care odinioară erau purtaţi de elanul de a schimba lumea, prin felul lor de a fi, prin dăruirea cu care se raportează şi azi la ceilalţi, îndemnându-i pe fiecare să-şi trăiască viaţa în modul cel mai constructiv posibil, dar fără a uita de unde au plecat în marele zbor spre cunoaştere, nu face decât să reamintească un adevăr fundamental: Viaţa merită trăită la maxim, căci, întradevăr, Dominus Illuminatio Mea/Dumnezeu este Lumina Mea…
Sursă foto: acmrs.org, sbs.ox.ac.uk, etravelblog.com
