Legenda spune că, la Hofburg sau la Schönbrünn, în momentele cele mai neaşteptate, o misterioasă Doamnă Albă îşi făcea apariţia în grădinile imperiale şi în sălile de bal, în modul cel mai majestuos posibil… Fără lumină călăuzitoare, înveşmântată într-o rochie cu trenă ca o soprană, ea, Doamna Albă a Habsburgilor, a rămas mereu spectrul cel mai familiar al vienezilor. Nimeni n-a putut spune vreodată sigur de unde vine şi încotro se îndreaptă această prezenţă tainică.
Unii credeau că, asemenea unei balerine graţioase, ea traversează printr-un vad Styxul, în vârful picioarelor, păşind peste veacuri… Dar dincolo de iluzii, povestea glorioasă a Marii Dinastii s-a legat strâns de acel dans unic al Doamnei Albe. Cine a cunoscut istoria ei, la fel ca şi gloria balurilor vieneze de odinioară, a realizat, inevitabil, că adevărata capodoperă constă în aceea de a crea ceva durabil. Şi, întrucât grandoarea balului vienez a învins răceala secolelor, veşnicia sa se poate trăi şi azi în splendidele acorduri ale valsului… Am simţit acest miraj de fiecare dată când am păşit cu elan în Oraşul Imperial de pe malul Dunării Albastre.
Acolo, timpul parcă ştie să se oprească în loc, iar farmecul vremurilor de altădată trezeşte în suflete certitudinea că mai poţi avea parte, pe această lume, de clipe de magie unică. Ultima dată am avut şansa de a le petrece acolo chiar de Anul Nou (2013 spre 2014). Am revăzut cu acea ocazie Stephansdom, Palatul Hofburg, Biserica Votivă, Opera de Stat, Biserica Capucinilor şi Cripta Imperială, Michaelerplatz, cafenelele şi străzile minunat iluminate, iar în seara de Revelion am intrat şi în Palatul Belvedere. Miezul nopţii m-a găsit însă plutind într-un vals de vis pe Mariahilferstrasse alături de misterioasa… Doamnă Albă. O prezenţă fină, elegantă, plină de farmec, cu un zâmbet unic ceea ce a făcut ca orele petrecute pe muzica lui Strauss să reprezinte un voiaj de neuitat în Viena perioadei de Belle Époque.
M-am întrebat, nu o dată, de ce este acest oraş atât de fermecător indiferent de anotimp. Locurile, muzica, grădinile de la Schönbrünn, berăriile, cofetăriile unde chipul „nemuritoarei” Sissi este atât de prezent, eleganţa oamenilor care mai păstrează, mulţi dintre ei, măcar un pic din rafinamentul nobililor de altădată… Toate acestea sunt doar o parte dintr-un adevăr frumos pe care eşti invitat mereu să îl descoperi, simţindu-l înainte de toate.
Metropola valsului este, cu siguranţă, o mare atracţie din această parte de lume unde fiecare este în măsură să-şi trezească la viaţă aristocratul ascuns în profunzimile sufletului care, poate că destul de rar, ştie totuşi să iasă la iveală. Viena, în perioada sărbătorilor de iarnă, este, întâi de toate, o invitaţie la înfrumuseţare interioară şi la reverie deopotrivă. Ea începe în ambianţa mirifică a Târgului de Crăciun şi ţine până târziu, după spectacolele fastuoase de operă din primele două zile ale anului cel nou. Oriunde ai petrece clipele, în tot acest răstimp, oraşul lui Franz Josef te ajută să fii mai elegant, mai bun şi mai deschis spre a dărui cuiva drag tot ceea ce este minunat şi atractiv în tine însuţi/înseţi. Am încercat să fac la fel, atunci şi acolo, dorindu-mi din inimă ca valsul acela de neuitat cu „Doamna Albă” să nu se mai încheie niciodată. Dând timpul înapoi şi retrăind tot ceea ce s-a petrecut, îndrăznesc să cred că experienţa vieneză nu e ceva ce trăieşti odată, iar apoi mergi mai departe cu gândul că, poate, poate te mai întorci şi altădată.
În realitate, în Viena revii de fiecare dată mai ales pentru că, noi oamenii, nu putem trăi fără frumos, fără rafinament şi fără elanul de a iubi în maniera cea mai sinceră şi mai pătimaşă posibil. De multe ori, aceasta începe cu o legendă care se naşte chiar acolo, în decorul elegant al vreunui loc unde şi alţii au scris istorie cu secole în urmă. Este legenda unui suflet care, măcar preţ de o seară, caută să devină un Prinţ. Şi tocmai atunci când e cel mai sigur că visurile frumoase care se împlinesc sunt doar pentru cei de la Casele Mari, acel cineva aude Valsul Dunării Albastre, realizând că altcineva din imediata apropiere abia aşteaptă să fie invitat la dans. Şi pe măsură ce paşii curg în ritmul fermecat al muzicii un Prinţ şi o Doamnă Albă, răsăriţi parcă din necunoscut, încântă privirile, încălzind atmosfera. Visul lor, pe paşi de vals în Viena Imperială, este abia la început…
Sursă foto: pandatur.md, hellomagazine.com, sejurmixtomnia.ro, top-travel.ro
