Îmi amintesc că, la doi ani după ce am fost admis la facultate, eram plin de optimism şi de speranţă. Rememorând cuvintele profesorilor noştri, grupa întâi de la istorie, promoţia 2001, fusese una din cele mai bune şi aveam toate motivele să credem că, cei mai mulţi dintre noi, vom confirma aşteptările. Speranţe, vise… Au fost anii în care am început să îl admir mult pe Academicianul Camil Mureşanu, unul din profesorii mei, pentru erudiţia şi talentul său oratoric de excepţie. Visam să fiu ca el şi poate de aceea căutam cu ardoare „Piatra Filosofală”. Nu intenţionam să schimb cărbunele în aur, voiam doar să ofer sens, culoare şi putere cuvintelor, dar de aşa manieră, încât să nu mă plictisesc niciodată de ceea ce îmi plăcea să fac: să scriu, scoţând la iveală mereu lucruri noi şi interesante. Au venit şi anii şcolii doctorale în care am avut mai mult timp pentru visurile mele, însă gândul că nu voi găsi uşor un loc de muncă m-a făcut să cred că „Piatra Filosofală” era doar o iluzie la care trebuia să renunţ în favoarea unor aspecte mai pragmatice.
M-am gândit cu ardoare la toate acestea, aşa cum o fac şi acum mulţi din mai tinerii mei colegi care realizează, cu dezgust, că sistemul în care au investit ani şi ani de muncă, plini de optimism, nu e altceva decât un imens balon de iluzii care, după ce se sparge, nu face decât să te lase pe drumuri. Un grant post-doc sau o bursă de cercetare pe perioadă determinată (dacă ai noroc să ajungi la ea, întrucât erudiţia nu este întotdeauna cel mai solid argument în acest sens…) este o prelungire a „agoniei” care, în final, te abandonează în aceiaşi depresie: de fapt, nimeni nu te vrea cu adevărat! Iar acolo unde ar mai fi loc nu poţi ajunge, întrucât nu ai pregătirea adecvată, iar mult solicitata experienţă cu atât mai puţin. Când şi unde să o dobândeşti?! Într-un sistem care te pregăteşte mai mult teoretic decât practic, mai mult pentru turnul de fildeş al propriei profesii decât pentru interdisciplinaritate? Cum te ajută aici „Piatra Filosofală”? Întâi de toate, trebuie să crezi în ea. Eu am început să cred atunci când cineva mi-a dat o şansă, sugerându-mi să nu mă opresc niciodată din căutările mele. Piaţa muncii nu a fost nici atunci prea îngăduitoare şi tolerantă cu lipsa mea de experienţă, însă ştiam că cineva mă vrea şi îmi oferă o şansă. E reconfortant să ştii că cineva te vrea şi îţi întinde o mână. Pur şi simplu ai elan să speri mai mult, să încerci mai mult, să visezi mai mult. Dacă cineva chiar te aşteaptă undeva, cândva şi crede în tine, oricât de mare ţi s-ar părea povara, dacă este cu adevărat o dorinţă sinceră atunci cu siguranţă că există şi o cale…
Eu am ales să călătoresc mult, în lumi diferite, acolo unde oamenii gândesc altfel, lucrează altfel. La început m-am simţit străin în mijlocul lor, însă ulterior am realizat că, în realitate, cel mai minunat lucru pe care îl poţi face în această viaţă este să construieşti punţi trainice între idei, oameni şi lumi. Este o provocare frumoasă, dar pe care nu o acceptă mulţi, întrucât e greu, întradevăr, să ieşi din zona proprie de confort pentru a sta acolo unde totul îţi este mai puţin familiar şi accesibil. Şi, totuşi, este posibil să uneşti lumi şi chiar să muţi din loc munţii. Persoana care mi-a întins o mână, cu mult timp în urmă, are acum 87 de ani. Continuă să mute „munţii” cu acelaşi calm şi cu aceiaşi poftă de viaţă care mă face încă să cred că „Piatra Filosofală”, pe care am început să o caut cu ardoare la doi ani după ce am fost admis la facultate, nu este altceva decât Arta de Dărui sincer. Cel care ajunge să dăruiască sincer ştie, întâi de toate, să adune în sinea sa „lucruri” frumoase ce dau cu adevărat sens şi culoare vieţii. Poate şi de aceea este uşor să le dea mai departe. Ceea ce este minunat, are valoare nepreţuită în clipa în care şi alţii sunt invitaţi să se bucure de ele. Practic acesta este momentul în care „Piatra Filosofală” îşi arată puterea, transformând „cărbunele” în aur curat. Nu ştiu dacă mai sus menţionata faţetă a miraculoasei pietre poate fi de folos altora care poate că încă sunt într-o cautare febrilă: un loc al lor, un job sau poate pe cineva care să aibă înţelepciunea şi răbdarea de a aştepta şi de a accepta pe altcineva aşa acum este, cu lumini şi umbre. Îndrăznesc doar să cred că arta de a dărui, cu calm, răbdare şi generozitate, ne ajută pe fiecare să ne găsim câte o cale către lumea celuilalt de lângă noi unde s-ar putea să existe ceea ce ne interesează cu adevărat. Totul e să nu te opreşti şi să crezi în tine, vorba citatului: Iubirea este piatra filosofală ce transformă plumbul în aur, cărbunele în diamant, urâtul în frumos şi… broscoiul în Prinţ.
Sursă foto: www.lovendal.ro
