Editura „Simetria” din Bucureşti a publicat anul acesta un volum interesant care, din multe puncte de vedere, poate fi considerat o veritabilă bază pentru o reflecţie profundă vis-à-vis de tot ceea ce înseamnă profesia de arhitect şi modul în care se construieşte în România vremurilor actuale. Cartea în sine intitulată: „Arhitecţi, arhitectură şi oraşe” însumează 341 de pagini şi este semnată de către Şerban Ţigănaş, Preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România şi, în acelaşi timp, Profesor la Facultatea de Arhitectură şi Urbanism din cadrul Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca. Lucrarea ne oferă spre lectură 65 de texte care sunt tot atâtea porţi deschise spre acele răspunsuri pertinente de care avem nevoie cei mai mulţi dintre noi: ce anume presupune meseria de arhitect în marele ei ansamblu, la ce fel de provocări a fost supusă profesia de-a lungul timpului, care sunt dilemele, respectiv soluţiile pe care le revendică arhitectura sustenabilă şi urbanismul din România post-decembristă. Toate acestea ne sunt prezentate prin prisma experienţei un specialist care, în ultimele două decenii şi mai bine, a avut un cuvânt hotărâtor în sfera domeniului său de activitate. Fiind vorba despre un elaborat care te invită să gândeşti şi să vezi lucrurile în complexitatea lor, „mi-am făcut bagajele” pentru o călătorie lungă.
Până la urmă de ce să reflectezi pe marginea aspectelor pe care autorul cărţii ni le propune? Indiscutabil, arhitectura este voinţa unei epoci tradusă în spaţiu, iar modul în care ne raportăm la ea nu face decât să ne definească aşa cum suntem noi ca naţiune în această parte de lume. Felul în care ne conservăm patrimoniul, deciziile pe care le luăm atunci când hotărâm să edificăm ceva nou, modul în care alegem să ne gestionăm spaţiul, maturitatea cu care ştim să ne protejăm mediul şi resursele, toate acestea nu fac decât să ne răspundă la câteva întrebări extrem de importante pentru propria noastră identitate: până la urmă de ce anume ne pasă cu adevărat în tot ceea ce întreprindem? Cum construim în realitate? Cine suntem noi de fapt? În drum spre aceste răspunsuri am „ancorat” în diverse locuri. Prima „escală” a fost în lumea arhitecţilor. Ghidat de profesionalismul autorului cărţii care a avut, totuşi, bunul simţ să prezinte această lume cu luminile şi umbrele ei, am descoperit câteva adevăruri care merită a fi accentuate în speranţa că vor avea, în cele din urmă, un ecou acolo unde trebuie: o arhitectură sănătoasă şi de calitate este o provocare şi, totodată, un imperativ nu numai pentru cei care practică această meserie, cât şi pentru întreaga societate. La noi însă, arhitectura nu e înţeleasă de cele mai multe ori, ea nu face parte din cultura generală, nu e cerută nici de clientul privat şi nici de cel public. Statul nu produce exemple de bună practică, cu atât mai puţin modele de arhitectură contemporană, iar recursul la arhitect nu este dorit pe scară largă.
În această sferă de activitate ne putem lăuda, totuşi, cu o serie de nume care şi-au dovedit competenţa prin multe realizări notabile în cadrul comunităţii din care fac parte. În ciuda acestui fapt, implicarea lor în anumite momente cheie ale unor demersuri arhitectural-urbanistice semnificative, derulate pe plan local, este limitată. Mai mult decât atât, chiar şi în sânul aceleiaşi branşe, competiţia este, de cele mai multe ori, prea acerbă. Concursurile de arhitectură de la noi, care mai au încă nevoie de experienţă şi maturitate în organizarea lor specifică, nu reuşesc de fiecare dată să lanseze proiecte veritabile care să soluţioneze eficient necesităţile ivite. Într-o ţară în care contestaţia este, întradevăr, o practică curentă, iar ambiţiile şi orgoliile absurde îngroapă adesea bunele intenţii, cele mai viabile idei de arhitectură par să mai aibă încă mult, mult de aşteptat. Este, întradevăr, greu să înţelegi cum e posibil aşa ceva… cam tot la fel de greu cum i-a fost şi lui Gulliver în clipa în care a cunoscut aberaţia polemicilor interminabile dintre Lilliputani şi locuitorii din Blefuscu: cum anume ar fi mai bine să îşi spargă ei ouăle… de la partea mai largă sau de la cea mai ascuţită?!
Sursă foto: fotkyfoto.ro, iconstructii.ro, dezvoltatorimobiliar.ro
