Există multe minunăţii în această Lume pe care ai şansa, la un moment dat, să le poţi pune pe „foaia” strălucitoare a inimii tale în speranţa că te vei bucura de ele, măcar văzându-le. Însă, în acest şir nepreţuit, doar unele sunt diamante sau smaralde scumpe… acele nestemate ce pot fi privite cum trepidează prin strălucirea lor verde tocmai pentru că, întâi de toate, ai reuşit să le simţi sufletul… Sunt cuvintele prin care un bijutier faimos a dezvăluit, odată, secretul vocaţiei sale.
Cum să simţi, în realitate, sufletul unui diamant verde care te cucereşte cu majestuozitatea sa? Am înţeles atunci, de la enigmaticul cioplitor al comorilor rare, faptul că smaraldele nepreţuite, înainte de a-şi arăta splendoarea lăuntrică, îl încearcă pe cel care se apropie, copleşindu-l cu sclipirea lor. Iar dacă dorinţele-i sunt sincere, cu rădăcini adânc înfipte într-o inimă înflăcărată, de aşa manieră că şi alţii zâmbesc din pricina simplităţii şi a frumuseţii lor, atunci culoarea începe să te cucerească iremediabil prin luminozitate, iar sufletul pietrei îţi vibrează şi el. Am cunoscut, cu ceva timp în urmă, o asemenea inimă entuziastă care trăieşte pentru vocaţia ei. Timpul îi devine relativ (uneori chiar inexistent) atunci când se dedică detaliilor preţioase care fac, întradevăr, diferenţa în munca sa. Aparent e greu de înţeles cum poate un suflet atât de sensibil să se piardă adesea printre coloşi de fier şi piatră care culmea, la un moment dat, dobândesc culoare, strălucire şi multă semnificaţie.
Fiind cel dintâi Breeam International Assessor al Clujului, aşa ceva poate că îi intră în sfera normalului. Dar, totuşi, ce dorinţe stau scrise pe lista discretă a acelei inimi care colorează blocuri mari sau îşi consacră energia edificiilor verzi de aşa manieră că, atunci când te apropii să pătrunzi munca depusă, simţi, inevitabil, dăruire şi pasiune deopotrivă? E uşor de vorbit despre asemenea dorinţe, dar mai greu despre ceea ce este în spatele lor. Şi asta pentru că, întâi de toate, e nevoie de acea măiestrie a bijutierului care, prin răbdarea sa, ajunge să simtă suflete.
Cel care îşi regăseşte numele înscris pe uriaşii de sider ai zilelor noastre este, cu siguranţă, un spirit dornic de libertate pe care îl poţi admira parcă numai dincolo de un paravan de sticlă, fără să îl atingi adesea.
E ca şi cum ai avea în faţa ochilor un smarald nepreţuit care te încântă cu splendoarea culorii sale, însă e greu să vii aproape de el pe
ntru a vedea cum anume îi rezonează şi sufletul. Dar dacă vrei totuşi să îi pătrunzi minunatu-i mister, trebuie să cauţi în tine mirajul cuvintelor, generozitatea sufletului şi frumuseţea simţirilor simple care zidesc, oricând, punţi trainice peste prăpăstii chiar şi dincolo de ziduri de beton sau sticlă. Inimile care ne încântă prin frumuseţea şi eleganţa lor, desăvârşite în vocaţia libertăţii, sunt adesea fragile şi sensibile la frecvenţe înalte, însă irezistibile atunci când le generezi trăiri unice şi zâmbete.
Abia atunci eşti în măsură să pui o asemenea inimă pe „foaia” strălucitoare a sufletului tău în speranţa că te vei bucura de ea, chiar şi atunci când o vezi doar şi pentru câteva clipe. Aceasta pentru că are un fel aparte de a comunica şi de a se ruga pentru ca visele tale să devină realitate. Fără prea multe cuvinte spuse direct, simţi doar că cineva este alături, îţi împărtăşeşte ideile, zboară alături de tine spre necunoscut, râde pentru bucuriile şi glumele tale sau, din contră, scapă o lacrimă discretă atunci când bezna ţi-a copleşit lumea. Nu ştiu cum aş putea zugrăvi elegant o asemenea inimă entuziastă a cărei inteligenţă şi poveste de profunzime, extrem de discretă, te face şi pe tine să zâmbeşti, colorându-ţi clipele.
Pentru mulţi este femeia extrem de frumoasă care a scris rânduri importante în cartea de istorie ce dă mărturie despre cum anume s-a reînnoit Cluj Arena. Pentru alţii este inginera care a contribuit mult la ridicarea primei clădiri de birouri „verde” din urbea noastră. Cunoscându-i munca, nu aş vrea decât să adaug pe lista dorinţelor mele ca povestea ei să aducă multă satisfacţie, iar bijutierii zâmbetelor să-şi amintească deseori de Alexandra Stoica sau pur şi simplu… „Alex”.
Surse foto: : Attila Varga, vitrina.ro, sister-design.blogspot.com
