Cristina Flutur, cunoscută de majoritatea abia după succesul din „După Dealuri”, e actriţa care mă intriga cel mai mult de fiecare dată când o vedeam în spectacolele de teatru de la Sibiu. Interpretarea ei mă punea pe gânduri mai mereu, parcă era(m) în transă. M-am bucurat să aflu că vine ca speaker la TEDxCluj, căci poate, dac-o s-o aud vorbind mai mult despre traseul ei ca actriţă, o să aflu şi eu nişte răspunsuri. Pe scurt, mi-a spus câte ceva în interviul pe care vă invit să-l citiţi. Dar sunt convinsă că povestea ei de mâine de la TEDxCluj nu trebuie ratată.
Anul acesta eşti unul dintre speakerii de la TEDxCluj. Cum te simţi?
E pentru prima dată când particip la un astfel de eveniment şi sunt curioasă. Îmi place mult ideea că oamenii se întâlnesc pentru a-şi împărtăşi unii altora experienţe, poveşti, gânduri, idei. E o iniţiativă frumoasă.
Povesteşte-mi despre întâlnirea ta cu… actoria. Cum a început această poveste?
Eram încă studentă la Filologie la Iaşi. Începusem să merg din ce în ce mai des la teatru, iar uneori mai ajungeam şi la câte un examen de actorie. Nu ştiu exact când a apărut ideea, dar m-am trezit într-o bună zi că aş vrea să dau la teatru. A fost oarecum neaşteptat, dar am simţit atunci un fel de impuls pe care l-am urmat fără să-mi pun prea multe întrebări.
Cum ai ajuns să lucrezi pentru Teatrul Naţional Radu Stanca din Sibiu?
În ultimul an de actorie, mai spre sfârşit, aveam o listă cu teatrele unde se dădea concurs pentru actori şi cu datele concursului, iar primul pe listă era teatrul din Sibiu. Auzisem de teatrul din Sibiu şi de festivalul de acolo, unde chiar fusesem la câteva spectacole, şi îmi plăcea deschiderea lor internaţională. Şi deşi ei căutau numai băieţi, din câte aflasem, m-am gândit că n-ar fi rău să încerc să zic şi eu o poezie, măcar să văd cam cum arată un concurs. Din fericire, după ce comisia ne-a văzut pe toţi, şi băieţi şi fete, s-a hotărât să angajeze câteva fete, printre care eram şi eu.
Te-am văzut în câteva spectacole de teatru la Sibiu şi m-am bucurat când am aflat de reuşita ta în film, chiar de la debut. Cum a fost trecerea de la teatru la film?
Totul a venit foarte firesc. Îmi plăcea mult pe platou şi chiar mă bucuram de fiecare zi de filmare. Iar că la filmare nu e că la teatru, asta am aflat-o din mers, în timp ce lucram. Şi m-am adaptat la ceea ce era nevoie.
Despre rolul din “După Dealuri” probabil ai vorbit mult. Spune-ne, te-a schimbat în vreun fel acest rol?
Nu ştiu exact cum anume m-a schimbat, dar într-adevăr am avut multe de aflat de la Alina, prin Alina. Complicitatea asta dintre cel care joacă şi personaj e mai tot timpul plină de surprize şi nu ştii niciodată ce noutăţi o să ţi se reveleze. Mie îmi place mult partea asta cu descoperirile.
Mai ai în plan proiecte ce ţin de lumea filmului?
Da, filmez acum în Franţa. Am venit doar pentru câteva zile în ţară şi apoi mă întorc la Paris.
Care sunt pasiunile tale, ce faci în timpul liber?
Îmi place mult să ies în natură. Deşi în ultima vreme n-am mai avut prea mult timp liber să fac asta. Şi îmi plac foarte mult muzica şi dansul. Ascult multă muzică şi îmi place grozav să dansez. Asta că să zic de câteva dintre ele.
Tot la capitolul pasiuni, ce cărţi, spectacole de teatru şi filme le-ai recomanda cititorilor Revistei Bulevard?
Sunt multe cărţi pe care le găsesc nemaipomenite, nici nu ştiu despre care să spun mai întâi. Aş zice de scriitori precum Borges, Hesse, Marquez, că să aleg doar trei, iar la spectacole îmi vine acum în minte un spectacol pe care l-am văzut acum ceva timp în Bucureşti, dar nu ştiu dacă se mai joacă. Se chema ‘Mă tot duc’, jucat de Oana Pellea şi Mihai Gruia Sandu. O bijuterie de spectacol. Şi aş zice şi de ‘Îngropaţi-mă pe după plintă’, regizat de Kordonskiy la Bulandra. Dar sunt multe interesante şi de văzut, depinde mult de ceea ce caută spectatorul, de gusturile şi preferinţele lui. Şi că să nu fac o lista lungă de film , vă zic doar de ultimul film al lui Haneke, Amour.
*
Între 2004 şi 2013 joacă roluri importante în 17 piese de teatru clasice şi moderne, sub îndrumarea unor reputaţi regizori, făcând parte, în această perioada, din trupa Teatrului Naţional Radu Stanca din Sibiu. Susţine spectacole atât pe scene de teatru din România, cât şi pe scene internaţionale, cu ocazia diferitelor turnee ale teatrului. Talentul şi ca actriţa de film îi este recunoscut încă de la debutul în cinematografie: în 2012, la prestigiosul Festival de Film de la Cannes, juriul îi acordă Premiul pentru Interpretare Feminină pentru rolul Alinei, personaj principal, din drama După dealuri, în regia lui Cristian Mungiu.
Surse foto: cinemagia.ro, bestmusic.ro
