Una din cele mai la modă găselniţe, întâlnită sub diverse forme, e aşa numita dezvoltare personală. Au apărut numeroşi speakeri care îţi explică cum stă treaba sau, mai preţios, experţi în ale life coaching-ului. Metode ori căi de a te îmbunătăţi sunt destule, printre ele numărându-se inteligenţa emoţională, programarea neuro-lingvistică, tehnici de eliberare emoţională, iar piesa centrală înţeleg că ar fi conştientizarea şi gestionarea emoţiilor, percepţia corectă.
“Coaching-ul este în prezent a doua industrie din lume ca viteză de creştere, după IT”, având, ce-i drept, mai multe direcţii de aplicabilitate: life, business, executive, career, financial, health, sports (le lăsăm în English că-s mai de efect). Scrierea va merge totuşi spre ceea ce ţine de dezvoltarea personală şi de evoluţia spirituală a individului, aspecte de mare interes după cum spuneam.
Meserie bănoasă trebuie să fie vorbitul pe astfel de teme, întrucât sălile de conferinţă sunt pline la asemenea prelegeri, iar taxele de participare la câte un workshop desfăşurat pe parcursul unui weekend se discută în sute de lei, chiar peste zece la cele mai prestigioase. Naturaleţea de a vorbi în public nu o are orişicine, iar calitatea umană a vorbitorului şi însufleţirea veritabilă ce trebuie transmisă, sunt deziderate mai rar întâlnite. Cu toate acestea, fiecare vorbitoraş are proprii săi fani care-l urmează oriunde îşi deschide gura, dornici să mai ciupească câte un crâmpei de lumină.
Găsesc îmbucurător interesul indivizilor spre îmbunătăţirea sinelui şi abia aştept ziua în care ne vom iubi toţi ca fraţii şi vom acţiona împreună spre binele suprem. E totuşi destul de îndepărtat acest moment, întrucât multe persoane par a fi doar teoreticieni în ale spiritualităţii. Participă mereu la cursuri, citesc tot ce apare în domeniu, îţi fac expuneri flambate, însă mai greu cu practica. Nu au nicio fărâmă din smerenia ce ar trebui să însoţească un asemenea proces, ba mai mult au o superioritate şi un egocentrism care pur şi simplu nu au legătură cu subiectul. Îţi povestesc pe un ton uşor batjocoritor despre cum meditează, cum simt nişte emoţii şi cum înţeleg mai bine tot ce se întâmplă. Sunt oarecum mai aproape de Dumnezeu decât tine, aşa că ciocu’ mic şi joc de glezne, măi învăţăcelule! Astfel de persoane insistă să dea bine în faţa vorbitorului, ăsta fiind cumva biletul lor de călătorie spre nivelul următor, însă dacă surpinzi câteva discuţii off topic, înţelegi cam din ce aluat sunt făcuţi. Cârcotaşii de spiritualitate nu sunt altceva decât noul val de bârfitori de biserică, alt cadru, aceeaşi micime.
Imaterialitatea se simte, nu se povesteşte, e intimă şi se împărtăşeşte la nivel de corazón. Aşadar să vorbească despre ea doar cei care au ceva de transmis, într-o manieră autentică, direct de la Sursă.
Surse foto: someecards.com, reclaimingallofyou.com
