Ia să-mi vărs of-ul în văzul tuturor.
Mă gândeam să le propun celor de la Radio Guerrilla o nouă categorie a Atlasului de Mitocănie Urbană, pentru că nu cred că e prea târziu: pe lângă piţipoanca de companie şi mârlanul de Dorobanţi, e tot mai prezent şi corporatistu’ de avion.
Imposibil să nu-l fi văzut, e uşor de recunoscut chiar de când păşeşte în aeroport. Îşi poartă parpalacul pe braţ, laptopul pe umăr şi trage un mic troler. De obicei are ochelari şi e extrem de inconfortabil îmbrăcat pentru zbor. Priveşte direct afişajul cu Departures, căci el cunoaşte toate panourile din aeroport, deh, călătoreşte des. Parcurge rapid şi sigur procedurile de check-in, după care îşi ia locul în sala de aşteptare. Aici începe să se manifeste cu adevărat. Se tehnologizează tot: laptop, mailuri, touch screen, convorbiri, sms….vorbeşte uşor mai tare decât average people, râde cu parteneru’ la glume despre cifre şi grafice.
Dacă ai ghinionul să stea lângă tine în avion, îl vezi din nou în splendoarea sa. Îşi agaţă sacoul de scaunul din faţă, cât să stea puţin şi pe tine. Freacă telefonul chiar dacă s-a anunţat demult să „please turn off all electronic devices”. Totuşi are o formă de respect, căci atunci când trece stewardesa şi-l ascunde sub ziar. Păi cum să nu aibă ziar?! Din ăla sec şi steril, ca şi el. Îl răsfoieşte cu patos, sigur că nu citeşte nimic da’ ţi-l întinde până în faţă. Când totuşi este busted(!) şi e rugat să oprească mobilul, se naşte în el o mişcare de şofer profesionist, care face un joc excelent de ambreiaj-acceleraţie: cu mâna dreaptă dă off la telefon, şi-l pune în buzunar, în timp ce cu mâna stângă eliberează tava şi pregăteşte laptopul. Doamne fereşte să rămână neconectat la tehnologie pentru câteva minute! Sigur a uitat de vremurile când copilărea prin suburbiile… Cracoviei… cu pantalonii rupţi în genunchi şi mucii-n gură… acu’ se sufocă dacă nu e informat în permanenţă… Buuun. Totuşi e neliniştit. Are laptop, are eternul Word, dar… stai… şi-a adus aminte că telefonul are flight mode. Bucuros, mai scoate şi nişte căşti şi acum e peisaj complet: ascultă muzică de pe telefon (nici nu-mi pot imagina ce gen) în timp ce mai întocmeşte un raport. Superb sau ce?
Începe să se servească mâncarea, nu se oboseşte să se uite spre gagică în timp ce-i oferă sandwichul, însă se aruncă pe bucata de salam cu mare satisfacţie. Vine rândul băuturilor, vede agitaţie pe culoar, dar totuşi când ajunge stewardesa lângă el… se uita în laptop. Stă până îl bate pe umăr, îşi ridică privirea, scoate în cele din urmă căştile şi aşteaptă să fie întrebat ce doreşte Măria Sa. Nu se poate decide, mai iroseşte câteva secunde, apoi, da, o cafea îi este necesară având în vedere că e ora 00:30 AM… mai trebuie să finalizeze notes-urile…
Se anunţă că începe descending-ul şi din nou nu ar mai trebui folosite electronic devices, dar surpriză: el refuză să-şi închidă laptopul până nu e atenţionat în mod direct. Nici scaunul nu-l aduce în poziţie verticală numai atunci când mai primeşte o atenţionare. Cum vede o luminiţă pe geam, pac, a şi pus mâna pe mobil, iar când roţile izbesc pista, ecranul mobilului prinde viaţă. Dacă s-a decis ceva important pe durata zborului? Pfff!
La părăsirea aeronavei, corporatisu’ poate fi: cel care rupe uşa, dorind neapărat să fie printre primii care pun piciorul pe sol sau cel care înfundă scaunul, stând chill până ies toţi cei inferiori lui. Părăseşte rapid aeroportul dându-şi filmul că ar fi ceva piesă importantă în puzzle-ul economic al planetei. F***ing moron!
Sursă foto: legaljuice.com
