„Cazul meu e doar norocul unui om care și-a descoperit o pasiune și a putut să o urmeze, dar ce știu sigur că mă caracterizează este atenția la detalii. Am o viziune de ansamblu care coboară la milimetru și la fiecare aspect care întregește un spațiu.”
Bună, Alina! Spune-ne cum a început călătoria ta ca decorator de interioare.
Ca o necesitate. În clipa în care nu am mai stat în chirie, am fost absorbită de imaginația care tot potrivea detalii din noul apartament. Mi-a fost atât de drag să îl aranjez așa cum mi-am dorit și a primit multe laude. Așa că la scurt timp am urmat un curs de design interior și am învățat cum să transmit ce îmi imaginez și altor oameni. Încet încet, lumea din jurul meu reacționa și îmi cereau sfaturi sau mi-au dat propriul cămin sau birou ca teren de exercițiu. Apoi a venit momentul cu casa de la țară, pe nesimțite.
Care este „semnătura” ta în activitatea de decorator?
Poate dacă aș fi avut o carieră în sensul ăsta, mi-ar fi fost mai ușor să răspund. Cazul meu e doar norocul unui om care și-a descoperit o pasiune și a putut să o urmeze, dar ce știu sigur că mă caracterizează este atenția la detalii. Am o viziune de ansamblu care coboară la milimetru și la fiecare aspect care întregește un spațiu.
„Casa de la țară” este un vis împlinit. Povestește-ne mai mult despre viziunea căreia i-ai dat contur prin acest proiect.
Deși cunoșteam senzația de șantier și cât de mare este efortul să decorezi o casă, mai ales una luată într-o stare ca cea de la țară, mi-am suflecat mânecile și m-am apucat de asta. Visam cu Bean să avem un loc la țară care să ne reflecte pe noi doi ca oameni, deci ceea ce ne place și ce ne alcătuiește. Din toată combinația asta a ieșit acest loc extrem de personal, la care cei din jurul nostru au percutat imediat.
Cu ce elemente din povestea ta crezi că s-a identificat publicul care te-a premiat la Elle Decoration Romanian Design Awards 2018?
Cred că mulți dintre noi visează să aibă într-o bună zi un colț de rai unde să simtă pace alături de familie și prieteni, așa că mereu când vedem în jurul nostru pe cineva care se străduiește în sensul ăsta, ne atinge o coardă sensibilă. M-am minunat și eu despre cât de nesfârșite sunt combinațiile și asortările și e un domeniu de care nu ai cum să te saturi, deci a dat frâu liber imaginației celor care l-au văzut. Chiar dacă nu a fost făcut cu scopul ăsta, Casa de la țară ca proiect probabil face să vibreze o nostalgie în generația care își ia mobilă de producție în masă și suntem înconjurați de mult plastic. Detaliile arhaice sau tradiționale au fost integrate într-un cadru contemporan, iar asta poate sensibiliza pe unii dintre noi ca mood și ca relație cu spațiul.
Într-o perioadă a vitezei, căutăm deseori noutatea și neglijăm patrimoniul estetic românesc. Cum reușești să aduci laolaltă două lumi aparent diferite?
Nu m-am aplecat asupra lui să îl studiez, dar m-a învăluit. Probabil și influențată de preocuparea lui Bean pentru acest concept de “odinioară“, care și el reinterpretează motive de folclor într-un pattern de acum, podul între lumi s-a tot micșorat. Văd lucruri care îmi sunt dragi și îmi creează armonie, iar ele întâmplător au legătură cu stilul în care se făceau casele mai demult. Mai simple, mai personale, într-un spațiu liniștit, fără zgomot, fără străzi aglomerate, fără claxoane și cozi și uși trântite la vecini. Îmi place toată zona asta estetică, împreună cu materiale naturale. Așa am reușit să îmbin lucrurile la câțiva kilometri de București, unde băgăm lemne în sobă și trecem pe sub o “aplecătoare“ – așa am înțeles că se chema pe vremuri ușița mică, ca de pitici, pe care o aveau unele case de la țară.
Cum a luat naștere Decoraktiva?
A trebuit să dau un nume acestei noutăți din viața mea și să strâng laolaltă mănunchi exercițiile pe care le-am făcut cu spațiile dragi. Pasiunea mea a luat numele ăsta, inspirat și de stilul meu de viață repezit, mereu în acțiune. Proiectele au tot prins contur și deja mă gândesc să pot găsi feluri de a shareui cât mai ușor viziunea asta cu oamenii, deci iau în considerare și design de obiect, care penetrează mai ușor în spațiile în care ne trăim viața.
Care proiect a reprezentat cea mai mare provocare pentru tine, ca designer?
Fiecare “lucrare“ pe care am făcut-o a fost o provocare specială, pentru că nu m-am considerat altceva decât un om cu o pasiune, deci fiecare clipă în care am avut ocazia să fac asta era un moment spectaculos, obositor, plin de satisfacții și urmat de împăcare. Că am aranjat un salon de beauty, o scară interioară sau o casă întreagă mi-a stârnit la fel de multă emoție, pentru că eram în fața a … nimic, din care a ieșit ceva care stârnește plăcere celor din jur. Sunt binecuvântată că pot să radiez pasiunea asta în activitatea mea, cred că e un privilegiu pe care îl privesc cu recunoștință.
