Joi, 23 iunie, la Fabrica de Pensule va avea loc ultimul spectacol din această stagiune. Este vorba de „Produse domestice”, spectacol ce pornește de la experiențele femeilor imigrante pentru a dezvălui implicațiile muncii domestice plătite și neplătite.
„Eu îi sfătuiesc pe toți angajatorii să se poarte cu ele cu o mână de fier în mănușă de catifea.”— extras dintr-un interviu cu directoarea unei agenții de recrutare și plasare personal domestic filipinez.
Într-o țară cunoscută ca exportator al muncii domestică, a angaja ajutoare exotice crește capitalul simbolic al celor care dețin puterea. Precum multe alte filipineze, Joy vine să lucreze în România nevoită să își susțină familia de acasă. Agenția intermediară o plasează ca bonă pentru cei doi copii ai unei familii bogate.
Recunoscătoare că și-a găsit un post bun, ea își depășește uneori îndatoririle și gătește sau curăță în casă. Totul merge bine, până când într-o zi, tatăl familiei începe să o hărțuiască sexual. Când Joy se plânge angajatoarei, în loc să își confrunte soțul, aceasta îi face o propunere ciudată. Curând Joy își va da seama ca că a intrat într-o capcană domestică. Treptat ea devine, sclava familiei.
Această poveste pornește de la un caz real. Adevărata Joy trăiește în București, România. Precum Joy, sute de alți filipinezi din România se luptă cu un sistem care nu recunoaște munca domestică. Și deși plătesc taxe, aceștia nu beneficiază de protecția statului român.
Dar cum rămâne cu munca domestică în familiile obișnuite? În familiile care nu își pot permite să angajeze un lucrător imigrant?
Produse Domestice vorbește despre adevăratul preț al muncii domestice. Produse Domestice instigă împotriva sexualizării muncii domestice.
Ioana Păun (n. 1984) este regizoare care lucrează și cercetează internațional. Păun utilizează teatrul, tehnologia și științe sociale pentru a provoca aspecte aparent inamovibile din realitate. Proiectele Ioanei au fost vizibile în țări precum Palestina, USA, Marea Britanie, Franța, Marea Britanie, Austria, Grecia, Suedia sau Italia fiind produse de instituții precum Theatre Royal Stratford East, Teatro Luna Chicago, Muzeul Național de Artă Contemporană, Teatrul Național din Iași, Kunstraum Lakeside Austria, Live Art Development Agency, Teatrul Schaubühne, Onassio Centre din Atena, Rețeaua ICR din Europa și SUA. Din 2014 colaborează prioritar cu artiste, jurnaliste, activiste, menajere, adolescente și producătoare, din convingerea că prezenţa publică a femeii este unul din pilonii de forţă ai schimbării.
Xandra Popescu lucrează ca artistă, scriitoare și realizatoare de film. A studiat dramaturgia în cadrul UNATC și are un background în științe politice. În munca ei adresează aspecte personale dintr-o perspectivă politică si poetică. A scris trei filme în regia artistului Șfefan Constantinescu, precum și piese și scenarii. La sfârșitul anului 2012 a realizat filmul documentar Pink Saloon. Lucrează uneori împreună cu artista Larisa Crunţeanu sub numele Soyons Impossible. Împreună coordonează activitatea Atelier35, un spaţiu de proiecte din București dedicat extinderii limitelor artei contemporane.
Laura Ștefănuţ este jurnalistă independentă care a lucrat la România liberă și Digi 24. Acum colaborează cu DoR, Casa Jurnalistului și presa germană. A fost prima jurnalistă care a scris despre abuzurile asupra bonelor filipineze în 2011. În 2013 a cercetat fenomenul și în SUA, cu ajutorul unui grant al Guvernului american.
Cătălin Rulea (n. 1979) este artist și muzician. Trăiește și lucrează în București. Este membru fondator al formației Pixels și frontman al formației Toulouse Lautrec. Ca artist a avut mai multe expoziții, cele mai notabile fiind la Kunsthalle (Viena), Werkleiz Society (Halle), Cooper Gallery (Dundee), Fotogalerie (Viena), Bucharest Biennial, Rex Cultural Centrum (Belgrade). Este membru fondator al Centrului de Introspecție Vizuală și a lucrat împreună cu Alina Șerban, Arnold Estefan și Anca Benera în cadrul Asociației PPLUS4.
Evenimentul face parte din proiectul Hotspot.art – Artă și Cultură Contemporană pentru Comunități, finanțat printr-un grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Guvernul României și derulat de Fabrica de Pensule.
