Nu are încă un nume… dar este, cu siguranţă, unul din tablourile alegorice cele mai remarcabile pe care Nicolae Maniu, cel mai bine cotat pictor român contemporan, a reuşit să-l aducă la lumină din profunzimile talentului său unic. Capodopera în sine am descoperit-o acasă la o Doamnă minunată şi o prietenă dragă, Laura Moigrădean, cu care mi-am permis să filosofez puţin pe marginea unui „puzzle” cromatic.
Să discuţi despre gusturile renumitului maestru în sfera creaţiei înseamnă, de multe ori, să înaintezi într-un veritabil labirint al simbolurilor care îţi relevă, adesea, un mesaj personalizat, mai ales dacă ştii să le aranjezi în logica corespunzătoare. Iar aventura, de multe ori, începe chiar aici, la această aranjare: o coloană corintică, o statuie antică/un nud, o floare, o mână umană, o lumânare, o zeitate, un corn al abundenţei, fructe şi o fereastră deschisă spre depărtări… Sunt 9 nevoi umane pe care, dacă ştim să le îndeplinim cu mult echilibru, atunci vieţile noastre vor avea mai mult farmec, mai multă culoare şi mai mult sens:
1. Nevoia de frumos în interiorul nostru şi lângă noi – Fără frumos omul nu poate trăi. Asemeni unei coloane corintice care încântă orice privire prin splendoarea şi majestuozitatea sa, frumosul pe care vrem să-l simţim mereu în noi şi lângă noi ne aminteşte că, alegând să-l construim acolo unde ne stă în putinţă, contribuim, de fapt, la zidirea Fericirii.
2. Nevoia desăvârşirii – Vechii greci au reuşit să facă pietrele să vorbească, sculptând în ele perfecţiunea corpului uman. Prin aceasta, ei au transmis posterităţii faptul că suntem creaţi pentru desăvârşire şi păstrăm în noi înşine vocaţia ei. Iar câtă vreme alegem s-o urmăm vom excela în tot ceea ce vom vrea cu elan să facem, să trăim, să simţim…
3. Nevoia de gingăşie/tandreţe/iubire – “Dăruieşte din inimă o floare pentru o fiinţă dragă şi vei reuşi să-i transmiţi toată preţuirea şi iubirea pe care o simţi în adâncurile sufletului” – spunea un înţelept din vremuri de altădată. Asemeni oxigenului fără de care nu putem trăi, nevoia de a dărui iubire şi de a fi iubit dă sens existenţei noastre. Reuşind în ambele, aducem eternitatea mai aproape, căci tot ce-i etern încape în prezent, în clipa dumnezeiască a iubirii şi tot ce-i prezent de-a pururi va rămâne în eternitatea trăirii.
4. Nevoia de creaţie – Se spune că, pentru a fi cu adevărat o persoană de succes, ai nevoie de trei lucruri: un Dumnezeu în care să crezi, cineva pe care să-l iubeşti şi să te inspire şi ceva care să-ţi placă să faci, construindu-l zilnic cu mâna ta. Atunci când creezi lucruri unice, scrii de fapt istorie, iar cine îţi citeşte această pagină de istorie realizează, într-un final, aceea că lumea a devenit mai frumoasă şi mai sigură şi prin contribuţia ta. În consecinţă, a fi creator înseamnă să păstrezi în tine o fărâmă din genialitatea infinită a lui Dumnezeu.
5. Nevoia de lumină interioară – înseamnă, adesea, nevoia de inspiraţie şi, mai ales, de echilibru. La fel ca şi iubirea, inspiraţia şi echilibrul reprezintă fundamentele universului şi ale creaţiei în care Dumnezeu însuşi îşi face simţită prezenţa. Atunci când rămânem echilibraţi şi facem lucrurile în aceiaşi manieră, similar luminii unei lumânări care străluceşte în întuneric, devenim puternici şi repere pentru alţii. Iar lumea aceasta superficială de atâtea repere sănătoase are nevoie!
6. Nevoia de Sacru – Fără prezenţa divină în demersurile pe care le întreprindem zilnic, viaţa noastră va fi mereu lipsită de siguranţă şi de sens. Comuniunea cu Dumnezeu înseamnă conectarea permanentă la sursa infinită de viaţă, de genialitate şi de iubire, iar această comuniune nu face decât să împlinească rostul nostru pe acest pământ şi în acest univers infinit deopotrivă.
7. Nevoia de prosperitate – după care alergăm o mare parte din viaţa noastră, ne face adesea să ne întrebăm unde este acel „corn al abundenţei” ce ne lipseşte atât de mult. Ce înseamnă, până la urmă, a avea cu adevărat o prosperitate care să nu ne dăuneze în această viaţă? Cu siguranţă ea se referă la acele lucruri şi valori care ne dau satisfacţie lăuntrică, dar ne şi apropie de cei din jur, tocmai pentru că ştim să le împărtăşim şi cu ei spre împlinirea lor personală.
8. Nevoia de a trăi sănătos – fără excese sau alte anomalii de atitudine vis-à-vis de corpul nostru nu este doar un deziderat, cât mai ales un imperativ. Respectându-ne pe noi, ne oferim numeroase oportunităţi de a trăi la maxim frumuseţile şi surprizele minunate pe care ni le rezervă viaţa de atâtea şi atâtea ori…
9. Nevoia de deschidere faţă de nou şi faţă de alţii – presupune provocarea de a evolua, de a fi mereu mai buni decât suntem, dar şi ocazia de a întâlni oameni minunaţi alături de care vom reuşi să traversăm mări învolburate în cea mai mare siguranţă. În definitiv, înainte să găsim cele mai frumoase comori (dacă le găsim…) vom începe întotdeauna prin a găsi ferestre deschise tocmai către acest gen de oameni. Merci mult, Laura…
Foto: Attila Varga
