35 de medalii de aur la expoziţii filatelice naţionale şi internaţionale… distincţia supremă dobândită la Campionatul Mondial al Timbrelor de la Singapore din anul 2005… somitate în medicina nucleară românească… doctor în istorie şi medicină… inginer electronist… licenţiat în jurnalistică şi drept… Iată „ingredientele” unui CV în care succesul profesional înseamnă, în mod obligatoriu, o punte solidă de legătură în diversitatea oferită de sfera ştiinţei. Sau cel puţin aşa este el promovat, cu acelaşi entuziasm, de către Dr. Mircea Dragoteanu, şef al secţiei de Tomografie Nucleară de la Clinica Medicală III din Cluj-Napoca. Acum, când scriu aceste rânduri, am în faţă cea mai nouă carte a sa despre Istoria Păltinişului la 120 de ani de la inaugurarea celebrei staţiuni, pe bună dreptate una din cele mai frumoase de acest gen la Est de Karlovy Vary.
Nu vorbim acum doar despre o minunată reconstituire cu date şi evenimente, cât mai ales despre o istorie a locului, prin cărţi poştale şi timbre, adică un alt mod de a povesti despre oameni şi patrimoniul unei naţiuni. După cum se precizează şi în introducerea volumului: Staţiunea în sine, care s-a dezvoltat rapid, a avut chiar o poştă şi timbre proprii, iar o parte din existenţa sa i se datorează şi autorului acestui volum care a pledat pentru salvarea sa. În anul 1996, centrul vechi era să dispară în favoarea unor hoteluri de tip bloc, iar iniţiatorul unei mişcări civice patronată de Forumul Democrat al Germanilor din Transilvania pentru salvarea patrimoniului istoric a fost chiar Dr. Dragoteanu.
Am citit această poveste, privind în paralel numeroasele cărţi poştale şi timbre de epocă pe care cunoscutul erudit a decis să le ofere spre admiraţie şi meditaţie publicului larg. M-am întors, astfel, în timp la o veche pasiune pe care, cu siguranţă, au cultivat-o generaţii şi generaţii atunci când selfie-urile sau pozele instant, share-uite în manieră flash cu telefoane de ultimă generaţie, ţineau practic doar de domeniul SF.
Altădată, oamenii îşi scriau scrisori pe hârtie albă, cumpărau timbre pentru plic sau, pur şi simplu, ofereau ei înşişi timbre preţioase prin donaţie sau schimburi reciproce. Filatelia, din păcate, tinde să devină azi, la noi, o artă tot mai ignorată, deşi odinioară, făcea furori printre tineri, reuşind atât de bine să-i apropie pe oameni. Timbrul – după cum şi D-l Dr. Dragoteanu preciza odată – înseamnă informaţie, istorie, nobleţe, rafinament, discernământ, pasiune şi multă, multă valoare. Împărtăşirea ei îi aducea pe oameni aproape unul de altul, le dădea şansa de a se privi în ochi, învăţându-i ce anume să ofere şi cum să ofere… Dar mai presus de toate, ea îi ajuta să înţeleagă aceea că, întradevăr, timbrul a fost din totdeauna alături de imn, drapel, stemă şi monedă un puternic simbol naţional, dar mai ales un veritabil „ambasador” al valorilor naţionale în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii.
Povestea Dr. Mircea Dragoteanu, alături de multe altele, este o invitaţie de nerefuzat într-un univers al colecţiilor de timbre în care istoria acestui popor, cu valorile şi simbolurile sale de altădată, sunt încă puse la loc de cinste. El însuşi a mers cu ele pe alte continente, arătând tuturor celor interesaţi că, pe aceste meleaguri, mai sunt oameni pasionaţi care au moştenit din trecut comori nepreţuite cu care noi ca popor ne putem mândri oricând. L-am cunoscut pe Dr. Dragoteanu într-o împrejurare fericită a vieţii, într-unul din cele mai pitoreşti locuri ale Transilvaniei. Am rămas plăcut impresionat de vasta cultură de care a dat dovadă, dar mai ales de preocuparea faţă de filatelie care i-a adus un renume internaţional.
Cândva am avut şi eu, la fel ca mulţi alţii din generaţia mea, aceiaşi înclinaţie, iar împrejurarea în sine de a cunoaşte un om mai mult decât entuziast de acest domeniu mi-a adus aminte de oameni frumoşi şi vremuri de neuitat de altădată. Erau perioadele când schimburile de timbre dintre noi erau o adevărată plăcere, motiv pentru care, în colecţia sufletului meu, am adunat cele mai frumoase prietenii şi, totodată, cele mai minunate amintiri care acum îmi colorează viaţa.
În timpuri mai actuale, în care relaţiile dintre oameni, din păcate, devin adesea tot mai artificiale şi mai lipsite de substanţă, vocaţia colecţionarului de valori autentice poate constitui un veritabil „refresh” pentru clipele noastre de fiecare zi, adesea prea încercate de rutina sau banalul cotidian. Iată de ce e bine să retrăim, la maxim bucuria că am fost cândva colecţionari de timbre, oferind-o cu bucurie şi altora. Mulţumesc mult, Dr. Dragoteanu!
Surse foto: Attila Varga, stiridesibiu.ro, kolector.ro, colectii.toateblogurile.ro
