Legenda spune că, măcar o dată în viaţă, te întâlneşti cu Istoria faţă în faţă şi măcar o dată în viaţă o generaţie îţi oferă povestea ei… să înveţi şi să simţi, cu inima şi cu mintea. De ce ai nevoie de aşa ceva? Poate pentru a te convinge că orice vis frumos, în care crezi, trebuie să îşi aibe locul în amintiri unice, iar miracolele după care tânjim adesea atât de mult, în realitate, înseamnă şi altceva decât ne imaginăm noi… Am primit, nu cu mult timp în urmă, de la D-na Dr. Nora Cucu „cartea de istorie contemporană” a generaţiei ’87, absolventă a Facultăţii de Medicină şi Farmacie de la Universitatea din Cluj. Am zăbovit cu gândul la povestea acestei generaţii, încercând să învăţ şi să simt cam din ce motiv, după 27 de ani, nişte oameni încă pasionaţi de munca lor, într-un sistem deficitar care mai mult le taie aripile decât îi încurajează, se reunesc în mitica Eladă, pe insula Kos, acasă la Părintele Medicinei, pentru a redepune Jurământul lui Hippocrate.
Azi, când nimeni nu mai dă doi bani pe legi, pe onestitate, pe bun simţ, pe cinste şi loialitate cui îi mai pasă de jurăminte?! Şi, totuşi, o generaţie de medici, încă ataşaţi realmente de munca lor, deşi risipiţi pretutindeni în lume, se reîntâlnesc în cele din urmă şi redepun un jurământ. Prin el îşi afirmă din nou interesul, grija sinceră şi profesionalismul pentru cei aflaţi în nevoi: Nora, Angela, Corina, Eli, Mariana, Monica, Voica, Anca, Adina, Baba, Dalila, Daniela, Ildiko, Jeni, Lila, Livia, Ariana, Carmen, Cosmina, Dana, Eva, Nana, Simona, Nicu, Bogdi, Tronto, Puiu, Ovidiu, Miki, Niculae, însoţitorii Petrică, Florin, Nelu, Marian, Vasile, Ovidiu, Radu, Mircea, Gicu, Mona, Mariana, Camelia, Marcel Adina, Sivi, Carmen şi Sonia; grecoaicele Sofia, Carmen, Virginia, Efi. Zoki şi dr. Theodosis Diakogianis… Sunt numele unei generaţii din povestea căreia eu, unul, am reuşit să reţin cel puţin trei lecţii importante de viaţă. Întâi de toate… Prietenia. Ce este, de fapt, prietenia sinceră şi adevărată? Nicidecum doar garanţia că, atunci când ai nevoie, cineva ar trebui să fie tot timpul lângă tine pentru a te susţine, rezolvându-ţi problemele care te frământă. În realitate este mult mai mult decât atât.
Pe măsură ce trec anii, iar tu simţi că distanţa şi grijile de fiecare zi nu au umbrit gândurile frumoase şi calde ale altora faţă de tine, astfel că, oricât de departe ai fi, ei încă vin să te vadă, doar pentru a se bucura de tine, în atare condiţii deci liniştit poţi crede că, împreună cu aceia, vei trece oricând mări învolburate. Mai mult decât atât, vei avea garanţia că, împreună cu ei, clipele vieţii tale vor fi tot timpul pline de culoare, iar trăirea laolaltă a momentelor unice, mereu deplină. O altă lecţie ar fi… puterea unui jurământ făcut cu încredere în tot ce poate fi bine, atât pentru tine, cât şi pentru cei din jurul tău. Uneori sau chiar deseori în viaţă, promisiunile trebuie reafirmate şi reînnoite cu tărie. Ai nevoie de aşa ceva, întrucât este ocazia ideală de a te reîntoarce la tine însuţi/însăţi pentru a revedea cine ai fost şi ce ai devenit între timp. Măreţia oamenilor mari nu a constat, întâi de toate, în ceea ce au reuşit ei să acumuleze doar pentru propria lor persoană, cât mai ales în tot ce au putut să ofere în jur de aşa manieră, încât lumea chiar a devenit, din cauza lor, mai frumoasă şi mai sigură. Perseverenţa în sinceritate, afirmată într-o promisiune/jurământ, e una din cele mai sigure garanţii în acest sens.
Finalmente, ultima lecţie de la generaţia ’87, absolventă a Facultăţii de Medicină, este o altă percepţie asupra miracolului însuşi! Mulţi ani am crezut că aşa ceva se întâmplă în momentul în care ai ajuns la capătul puterilor şi al posibilităţilor, iar cineva net superior, dincolo de tine, duce la îndeplinire tot ceea ce tu nu reuşeşti să mai faci. Da, se poate şi aşa, cu siguranţă! Însă până acolo mai este o treaptă, pe care putem urca fiecare dintre noi, dacă realmente vrem. Această treaptă se numeşte Trăire, dar de aşa manieră, încât un vis frumos să devină parte din amintirile celor mulţi… Generaţia ’87 de la medicina din Cluj a ales să retrăiască un moment unic în felul său, construit prin implicarea fiecăruia, astfel că, parcurgându-l acum şi noi, avem practic şansa de a înţelege că, urcând pe treapta Prieteniei şi a Promisiunii reiterată cu onestitate, vedem că, între Vis şi Miracol, trăirea autentică este calea cea mai solidă ce reuneşte mereu cele mai frumoase spirite. Pur şi simplu, Gaudeamus igitur/Juvenes dum sumus…
