Pentru mulţi, care au căutat să înveţe cum să atingă perfecţiunea plutind pe vârful degetelor, Ea a fost „Balerina Viselor”. Pentru alţii, care au invitat-o pe marile scene ale lumii ca să delecteze mulţimile prin eleganţă, şarm şi rafinament în mişcări, s-a distins ca o femeie de milioane. I-am găsit povestea în praful arhivelor şi, după opt decenii de tăcere, poate că a venit momentul ca şi cortina să se ridice din nou.
Elena Várady, fosta elevă a lui Ana Pallay, fostă prim balerină la Opera din Milano, Budapesta şi Paris, este, cu siguranţă, un reper în faţa căruia te înclini cu reverenţă atunci când ajungi cu gândul la Walk of Fame-ul clujean. E posibil ca ea să mai trăiască şi azi undeva într-un cartier al Clujului, singură, însoţită doar de pozele tinereţilor sale. Sau cine ştie? Poate că se bucură de împlinirea vieţii, înconjurată fiind de nepoţi şi strănepoţi, într-o discreţie elegantă, care îi caracterizează personalitatea pe deplin.
Dacă chiar e aşa, atunci sunt ferm convins că, acum la o vârstă venerabilă, nobila balerină rememorează în amintiri Bis-urile momentelor sale de glorie din vremuri deja demult apuse. Scriind aceste rânduri, nu am vrut să-i tulbur liniştea. Speram doar că povestea ei minunată va mai aduce odată un ropot de aplauze, aşa ca în vremurile bune.
Scotocind printre hârtii, am aflat că, în ziua de 17 august 1927, ea a trimis o scrisoare frumoasă către direcţiunea Operei Române din Cluj în care solicita acceptarea sa în echipa de profesionişti ai scenei ce delecta publicul săptămână de săptămână. Elena Várady, maestră de balet şi artistă de dans, intenţiona să îşi asume dirijarea Baletului Operei atât în Spitzballett, cât şi în toate variaţiile ei moderne. În cadrul scrisorii, ea a menţionat că, deja din anul 1922, a început să dea lecţii de balet şi de dansuri artistice, făcând atât de bine totul, încât faima ei s-a răspândit rapid nu doar în Transilvania, cât şi dincolo de hotarele sale. Era un profesor excepţional care ştia să pregătească chiar şi dansatori de club, oferind inclusiv cursuri de dans modern şi de salon.
După îndelungate demersuri, a reuşit să înfiinţeze la Cluj un Institut de Dans care era vizitat de studenţimea universitară, dar şi de copiii ce proveneau din diverse familii elitare româneşti. Călătorea mult în Europa, învăţa mereu dansuri noi pentru a şti, mai apoi, să le arate şi celor de acasă. Dar dincolo de vocaţia profesorului care se pricepea să predea altora cu mult tact măiestria plutirii pe vârful degetelor, Elena Várady a fost, cu siguranţă, un profesionist al scenei. După ani şi ani de antrenamente dure, a reuşit să simtă atât de bine muzica şi să devină una cu ea, încât mişcările ei erau de o naturaleţe uimitoare şi de o eleganţă desăvârşită.
Nimeni n-a ştiut vreodată cum face şi ce o motivează atât de bine. Pur şi simplu, în momentul în care luminile se stingeau, iar grandoarea muzicii îngenunchia sala operei, o siluetă flexibilă şi graţioasă sfida legile gravitaţiei, amuţind audienţa. Rar se întâmpla să vezi un duet mai rafinat şi mai seducător între glasul muzicii şi graţia mişcărilor pe care le proiecta, pe scena majestuos amenajată, o balerină aflată în plină glorie. Lacul Lebedelor, Spărgătorul de Nuci, Frumoasa din Pădurea Adormită, Romeo şi Julieta, Carmen… sunt doar câteva din superbele poveşti pe care renumita balerină clujeancă le-a repovestit lumii prin eleganţa paşilor ei. La un moment dat, a lăsat scena performanţei, alegând să pregătească alte talente pentru ca, şi ele, să urce acolo unde le era locul.
Cursurile sale nu erau doar lecţii de eleganţă, ci şi o iniţiere în arta subtilă de a pune visele cele mai frumoase în paşii de dans care, în timp, erau duşi la desăvărşire prin ridicare delicată pe vârful degetelor. Elena Várady şi-a oferit în dar secretele profesionale în clipa în care a decis că trebuie să-i înveţe pe tinerii şi copiii clujeni să viseze chiar şi pe ritmurile muzicii.
Nu poţi fi niciodată un bun dansator doar dacă înveţi nişte paşi pe care îi faci mecanic, uitând de restul. Între frumuseţea muzicii şi graţia mişcărilor de pe ring, visul este acela care duce la împlinire un dans de neuitat. Atunci când visezi frumos şi devii una cu ceea ce trăieşti intens, atunci şi acolo, în lumea ta lăuntrică, paşii dobândesc culoare şi graţie, iar corpul face şi el abstracţie de spaţiu şi timp, devenind de nerecunoscut în admiraţia publicului.
Elena Várady a avut mereu vise frumoase şi, inevitabil, elevi pe măsură. „Balerina Viselor” pe care ei au păstrat-o în suflet şi cu care Clujul s-a mândrit decenii de-a rândul, a fost, întâi de toate, Omul de mare Caracter şi cu mult bun simţ care a ştiut tot timpul cum să ţină capul sus într-o ideală poziţie a corpului, o poziţie mereu… Perfectă!
Surse foto: commons.wikimedia.org, sibir.bg, prietenas.ro
