Ioana Filipescu, inclusă de publicațiile financiare în topul celor mai puternice femei din România vine la The Woman. Ioana este specialist în investment banking, cu o experiență de peste 20 de ani în corporate finance și investment banking la BERD şi KPMG și care a condus Raiffeisen Investment România timp de zece ani. Aceasta a fost în spatele unora dintre cele mai mari fuziuni și achiziții realizate în ultimii ani în România, a oferit consultanță în vânzarea Robank, Labormed Pharma, Medlife, Deutek, Ceramica, Congaz sau în achizițiile Anzag – Farmexim, sau Groupama – Asiban şi BT Asigurări.
Vă invităm să descoperim împreună mai multe despre ea!
Care a fost parcursul dumnevoastră profesional?
1992 – 1993 Ministerul Industriilor, Directia Generala Organizatii Internationale
1993 – 1998 Bnca Europeana pentru reconstructie si Dezvoltare (EBRD)
2000 – 2004 KPMG Corporate Finance
2004 – 2014 – Raiffeisen Investment Romania
2014 – Filipescu Visa Financial Advisors
Aţi avut de la început un plan al carierei sau aţi mers pas cu pas, în funcţie de experienţa pe care aţi dobândit-o?
Ar fi pretențios să spun că în copilărie am visat și ulterior am ales profesia de investment banker. Eu am început facultatea înainte de 1989, ceea ce a implicat existența unor opțiuni mult mai limitate. Am făcut Facultatea la Iași, deși sunt născută în București. Mi-am început studiile la Politehnica din Iași în 1987 și chiar în anii terminali ai facultății nu aveam o idee clară despre ce aș putea face mai departe. la terminarea facultății un singur lucru știam foarte sigur: că nu vreau să profesez ceea studiasem în școală. Consultanță financiară e mai degrabă un domeniu către care m-a purtat viața. Am lucrat pentru aproape un an în Ministerul Industriei. Întâmplător sau nu, pentru că vorbeam mai multe limbi străine, am fost repartizată ca debutant la departamentul de Organizații Internaționale. Așa m-am întâlnit cu viitorii mei colegi de la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. În această conjunctură, a apărut oportunitatea de a mă prezenta la un interviu la BERD. Sincer, mi se părea improbabil, ba chiar imposibil să fiu selecționată din cauza lipsei de experiență relevanță. Să ajungi în mai puțin de un an din absolvent de politehnică bancher de investiții părea total nerealist. Dar s-a dovedit că angajatorii mei căutau atunci doar o persoană tânără, motivată, cu mintea deschisă și dorința de a învață. Începutul anilor 90 a oferit șanse unor tineri ca mine. Acum după 20 de ani este mult mai greu.
În pași succesivi după, am condus departamentul de Corporate Finance al KPMG, subsidiara locală a Raiffeisen Investment iar acum îmi conduc propriul boutique de consultanță financiară. Într-un fel mi-am schimbat puțin locul la masă, dar fac același lucru de când mi-am început carieră până astăzi .
Care au fost cele mai dificile momente în cariera dumneavoastră şi cum aţi reuşit să treceţi peste ele?
La Ministerul Industriei am avut interviu chiar în ziua în care m-am căsătorit. Am venit de la oficiul de stare civilă direct la minister. Concursul era pentru juriști și economiști, așa suna anunțul. Eu eram de formație inginer de industrie textilă. Le-am spus că știu engleză, franceză, germană și aș vrea să lucrez în cadrul departamentului de Organizații Internaționale. Surpriză : am fost pe loc repartizată la unul dintre cele mai A« râvnite A» departamente. Am început munca în administrația publică centrală de pe postul de referent V în cadrul Direcției Organizații Internaționale, adică locul de unde se făcea coordonarea tehnică pe programe de finanțare internațională precum PHARE, Banca Mondială sau Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Nu studiasem niciodată engleza la școală, ci doar în privat când eram copil și apoi singură, în special prin lecturi. La minister, prin sutele de pagini de traduceri, mi-am făcut trecerea de la o engleza vorbită la cea comercială, lucru esențial pentru angajarea mea la BERD, unde engleza este limba de lucru. Munca acolo a însemnat din multe puncte de vedere pionierat în domeniul bancar, într-un moment în care concepte precum « project finance » nu erau întâlnite în sectorul bancar românesc. Nu a contat foarte mult că nu aveam experiență, contextul era unul favorabil oricui voia să învețe o meserie nouă.
Cred că cel mai important a fost curajul de a căuta și accepta situații noi, provocări cărora să le faci față. Evident era nevoie de determinare și seriozitate, dar în comparație cu timpurile de acum era categoric mai ușor. Un sfat pe care l-aș da unui absolvent ? Să « investească » în cariera lui, să nu-și schimbe jobul prea des, mai ales nu pe criteriul tentației unui salariu puțin mai mare, să aibă răbdare să crească profesional în organizația în care se află.
Aţi simţit vreodată că sunteţi discriminată în lumea afacerilor?
Nu.
A fost dificil să creşteţi şi să deveniţi un nume într-un domeniu care poate, înainte, era dedicat bărbaţilor?
Nu mi-am pus niciodată problema că a fi femeie poate fi un handicap. Mai mult, în anumite momente a trebuit sa lupt cu tentaţia de a angaja femei, tocmai dintr-o teamă de a nu „feminiza” complet profesia. Cu alte cuvinte, am luptat pentru a da „şanse egale” bărbaţilor. Este drept că în cadrul Raiffeisen Investment eram probabil 4 femei în management, faţă de peste 10 bărbaţi. Nu mi s-a părut însă imporant.
Aţi condus timp de foarte mulţi ani Raiffeisen Investment. V-a ajutat faptul că sunteţi femeie în luarea deciziilor? Au femeile un mod diferit de a analiza şi înţelege lucrurile?
Principalele calități necesare unui leader, bărbat sau femeie, sunt seriozitatea, capacitatea de muncă și flexibilitatea în luarea deciziilor. A fi femeie într-un domeniu dominat de bărbați nu reprezintă nici un avantaj, dar nici un dezavantaj. Am fost tot timpul confortabilă cu alegerea mea. E adevărat că un consultant de fuziuni și achiziții lucrează mult, dedicat, și că în anumite momente i se cere să se concentreze aproape 100% din timpul sau pe proiect. Cred însă că orice profesionist ajunge să facă anumite sacrificii în plan personal; important este însă să existe o măsură, un echilibru.
Cum a fost trecerea de la statutul de angajat la antreprenor? A fost nevoie de curaj pentru a face pasul sau a venit ca un lucru natural?
Eu aș putea să vă răspund din perspectivă unei femei, iar Florin Visa, partenerul meu, v-ar putea argumenta din perspectivă masculină, amândoi descriind același lucru. Și n-ar fi nepotrivit, căci în total lucrăm împreună de 15 ani ; întâi la KPMG, apoi la Raiffeisen Investment și acum parteneri, în propria noastră companie. Experiența noastră antreprenorială este prea recentă pentru a ne permite să tragem concluzii care să aibă aer pertinent – chiar și pentru noi. Ce putem spune cu inima deschisă este că ne place, ne bucurăm de libertatea de a fi redus considerabil preocupările administrative, de raportare, în fine, tot ceea ce nu este direct legat de munca noastră cu clienții și era necesar prin prisma apartenenței la o corporație. Este o experiență pe care cred că ar trebui s-o încerce cât mai mulți, după – și aici vine sfatul – după ce au acumulat cunostiinte, structură în gândire și acțiune, și experiență suficientă. În afară de cazul unor « aleși » adică indivizi cu chemare și aplecare specială pe domenii punctuale adică în afară de Steve Jobs-i și Bill Gates-i, cred că majoritatea indivizilor au nevoie să acumuleze ca să poată performa. Nu există însă interval prestabilit de timp, oricând te simți pregătit e bine să faci pasul.
Care este sfatul dumneavoastră pentru femeile care vor să intre în zona de antreprenoriat?
Le-aș sfătui pe tinere să nu se teamă, să meargă încrezătoare pe drumul lor, cel al familiei și carierei. Din punctul meu de vedere, una fără cealaltă nu-ți asigură suficient echilibru. Împlinirea vine din exploatarea la maxim a tuturor valențelor personale. Așadar și carieră și copii, și da, accentuez pluralul.
Cum aţi reuşit de-a lungul timpului să păstraţi un echilibru între viaţa profesională şi cea de familie?
Cartezian privind ceea ce dai într-o parte iei din altă parte, deci cu siguranță sacrifici ceva. Iată prima întrebare în care distincția femeie-bărbat devine importantă: unui bărbat nu i se pun de regulă aceste intrebări. Nu mă aștept să fiu în asentimentul tuturor, acestea sunt chestiuni extrem de personale, fiecare om știe cum să facă mai bine pentru el. Mai este și puterea exemplului. De pildă eu provin dintr-o familie în care 2 generații de femei înaintea mea au avut cariere, motiv pentru care am considerat firesc să fac același lucru. Consider de asemenea că sacrificiul meu ca părinte a fost parțial formator pentru copilul meu. El a văzut de mic că o mamă poate avea și carieră ; mă aștept că acest lucru să conteze în viata lui de adult.
Aţi avut în viaţă vreun model feminin care v-a dat putere şi v-a determinat să mergeţi mai departe?
Da, mă bucur că mă întrebaţi: modelul meu a fost bunica mea paternă, care a împlinit 100 de ani în vara aceasta. Ea mi-a inspirat ambiţia de carieră împletită cu acceptarea feminităţii mele. Profesoară de fizică şi chimie de gimnaziu, bunica mea a fost un „stâlp” al familiei ei, a trecut prin mari încercări pe parcursul vieţii, din care a ieşit învingătoare, senină şi înţeleaptă iar eu încerc să-i semăn sperând totodată să nu am parte de toate experienţele vieţii ei…
Pe finalul interviului, aş dori să le transmiteţi un mesaj persoanelor care vor să participe la The Woman.
Este primul eveniment „The Woman” la care voi participa şi am mari aşteptări! Sunt sigură că femeile au ce împărtăşi împreună, sunt sigură că pot învăţa una de la cealaltă şi că experienţele de viaţă ale fiecărei participante vor îmbogăţi acest eveniment.
