Viaţa înseşi este magie, iar dacă nu crezi asta, măcar încearcă să o trăieşti la maxim ca pe ceva magic, intrând mai des în pielea altora, în speranţele şi bucuriile lor… Cam aşa ar putea începe povestea unui medic care se încăpăţânează să facă din arta înfrumuseţării celor din jur o mare pasiune. Se prea poate că vremuri de poveste, în care magii cu globul de cristal îţi găseau cel mai uşor calea către Tinereţe fără Bătrâneţe şi Viaţă fără de Moarte, sunt deja amintirea unor istorisiri demne pentru mirajul celor o mie şi una de nopţi, un milicron din „arta lor magică” duce, totuşi, legenda mai departe…
Unii i-ar spune profesionalism, alţii erudiţie pentru a vindeca, iar alţii ar vedea în aşa ceva talent pentru a trata şi înnobila pielea. Scriu acum despre povestea unui vis care îşi poartă călătorul, de la un capăt al continentului la celălalt, din dorinţa lui sinceră de a învăţa să fie bun, cel mai bun, în măiestria de a oferi frumuseţe. Am ales să relatez şi despre aceasta, întrucât este, deja, al doilea an de când urmez cu fidelitate principiul revistei Bulevard de a descoperi acele istorisiri din care să reiasă frumosul ce merită pomenit spre delectarea şi inspiraţia altora. Până la urmă, ce înseamnă să creezi frumosul? Cum fac alţii ca lucrurile, locurile şi oamenii să fie, la un moment dat, cu adevărat frumoşi? Mult timp am crezut că este nevoie de originalitate şi sinceritate în căutare pentru a ajunge, într-un final, la poveştile care merită, cu adevărat, să fie spuse. Cu siguranţă, însă, e nevoie de mult mai mult decât atât.
Medicul nostru i-ar spune Freestyle în simţire şi gândire sau arta de a citi în pielea celor de lângă tine. A început să facă asta cu mult timp în urmă, crezând, iniţial, că a vindeca înseamnă a trata acolo unde se mai poate, acolo unde mai există o cale. Cu timpul însă, după sute şi sute de cazuri tratate, a înţeles că mereu există, de fapt, un sens şi un drum spre o soluţie, mai ales dacă ştii să priveşti în profunzimea lucrurilor şi să nu te opreşti, niciodată, la aparenţe.
E bine când nu te opreşti la aparenţe şi ceri mai mult de la tine însuţi, tocmai din dorinţa sinceră de a descoperi ceea ce este minunat pe un nivel superior de trăire şi simţire. Şi, uite aşa, dermatologia nu a mai fost doar priceperea de a trata pielea cu bubele ei, cât mai ales elanul de a reda frumuseţea feţei de aşa manieră, încât, pentru un număr destul de lung de ani, pielea înseşi să cunoască, cu adevărat, Tinereţe fără Bătrâneţe. Am înţeles, aşadar, că, în afara cuvintelor alese meşteşugit pentru a da la iveală poveşti şi imagini frumoase, poţi crea chipuri la fel de frumoase. Trebuie doar să ştii să asculţi în tăcere, simţind bucurii şi speranţe în pielea celor de lângă tine. Şi aceasta pentru că uneori, deseori… a crea frumosul nu înseamnă doar să ştii să scrii, să vorbeşti, să povesteşti, să descoperi sau să faci.
Este necesar să fii în măsură să mai şi asculţi, să vindeci şi să trăieşti la intensitate maximă tot ceea ce se petrece lângă tine. Trebuie să faci toate acestea, în mod egal, fără a uita vreodată faptul că vindecătorii adevăraţi, care nu au globuri de cristal, dar în care îţi pui speranţele adesea sunt întotdeauna şi mari creatori de frumos. După ani şi ani în care am văzut puterea acestui frumos de a delecta, de a convinge, de a supune şi de a construi, mi-a fost dat să admir şi crâmpeie din tăria lui de a închide răni, tocmai pentru a deschide apoi, orizonturi noi în Viaţă.
Am urmărit, în tot acest răstimp, munca unei persoane despre care, aparent, nu sunt multe lucruri spectaculoase de povestit. Ce ai putea, până la urmă, să spui atât de mult, despre elanul unui om care chiar crede că frumosul se găseşte pe noi şi în fiecare dintre noi, însă îţi trebuie numai sinceritatea şi echilibrul de a-l vedea aşa cum e, fără a încerca să te minţi pe tine însuţi/înseţi, părând altceva decât eşti tu în realitate? Îmi aduc aminte că, la un moment dat, eu şi alte persoane dragi mie i-am trecut pragul, iar de atunci şi până acum încerc să perseverez în măiestria de a citi viaţa, trăind mai des în pielea celor de lângă mine.
Cu siguranţă nu am devenit un bun vindecător, dar privind acum în „globul de cristal” care se numeşte Freestyle în gândire, am ajuns să crec că un crâmpei din arta înfrumuseţării şi a eleganţei deopotrivă se poate traduce şi prin: Merci mult, Dr. Vera Moisil!
