Visul este cheia spre succes! – obişnuieşte să spună, cu acelaşi entuziasm, Stelian Juganu unul din cei mai cunoscuţi voluntari ai Clujului. I-am redescoperit optimismul în paginile cărţii sale, Vise împlinite, despre care am realizat că nu am scris nimic până acum. Cu toate acestea, tocmai în diverse crâmpeie ale istorisirilor sale, am înţeles mai bine cât de mult înseamnă acel Freestyle în propriile visuri pentru arta sublimă a succesului.
Întâi de toate, volumul pe care îl menţionam în cele de mai sus este o poveste de viaţă emoţionantă a unui Om care, de când se ştie, a fost un pribeag printre lumi diverse, unele întunecate, altele pline de culoare şi savoare, lumi care l-au călit şi, totodată, l-au învăţat să fie mai bun, mai curajos şi mai recunoscător faţă de tot ce i s-a întâmplat frumos în această existenţă. Fireşte, în clipa în care parcurgi asemenea istorisiri complicate, al căror personaj cheie trece prin bune şi rele de-a lungul timpului, nu ai cum să nu empatizezi, rămânând, până la urmă, copleşit de tot ceea ce ţi s-a dat să afli.
Cred însă faptul că nu trebuie să te opreşti doar la atât. Intrând în pielea personajului şi trăind cu ochii minţii experienţele sale, reuşeşti tu însuţi/înseţi să cunoşti viaţa mai bine cu laturile sale luminoase şi obscure deopotrivă. Dar, mai presus de toate, ajungi să realizezi cât de multe ţi s-au oferit până acum, dar şi cât de mult înseamnă certitudinea că, undeva, cândva pe tine, totuşi, te aşteaptă cineva, pe tine te caută cineva sau, mai frumos, pe tine… te iubeşte cineva.
Până să parcurg cartea lui Stelian Juganu, nu mi-am pus problema să gândesc, făcând măcar un exerciţiu de imaginaţie, cum ar fi ca, într-o bună dimineaţă când faci ochi, în locul camerei tale decorată după pofta inimii, în locul unei îmbrăţişări calde şi a unei invitaţii cordiale la micul dejun să constaţi că toate acestea, de fapt, sunt posibile numai în vis… Cum te-ai simţi să vezi, imediat după trezire, că, alături de patul tău, mai sunt şi altele alăturate sau suprapuse ale căror aşternuturi încălzesc suflete la fel de singure ca şi tine? Ce feeling încerci în clipa în care, în locul unei mângâieri tandre, un pedagog sictirit şi nepăsător îţi ordonă ca la cătănie, bătând cu pumnul în dulap, că ar cam fi cazul să te mişti şi să te ridici din pat, dacă mai ai chef să prinzi micul dejun? Astfel, probabil că începi ziua cu aceiaşi frustrare şi cu acelaşi dor după cei care, deşi te-au invitat în viaţa lor, mai apoi, te-au scos afară pe uşa din dos tocmai pentru ca zona lor de confort să nu aibă de suferit. Iar scena se repetă ani şi ani… Oare cum evoluezi? De unde resurse să mergi cu optimism mai departe în slujba ideii că viaţa e, totuşi, frumoasă şi merită trăită la maxim? Cum să îi iubeşti tu pe alţii când, cei care trebuiau s-o facă cu tine la un moment dat, te-au lăsat baltă exact în perioada în care viaţa trebuia să îţi fie ţie cea mai dragă? E greu, aproape imposibil, să dai un răspuns mai ales dacă nu ai trăit experienţa pe viu. Cartea tânărului temerar prin provocările vieţii oferă câteva răspunsuri convingătoare în acest sens. Eu m-am ataşat de unul dintre acestea, întrucât m-a ajutat să văd, un pic, viaţa cu alţi ochi.
Totodată, am încercat să-l înţeleg pe autor în diferite momente de cumpănă ale existenţei sale. Ce a făcut, de fapt, atunci? De ce a devenit voluntar pentru binele altora, când tocmai lui i s-au refuzat atâtea de-a lungul timpului? Ce anume îl motivează în realitate? Ce înseamnă, până la urmă, să fii voluntar în slujba comunităţii tale? Freestyle în propriile visuri… Altfel spus, până să improvizezi cele mai minunate imagini, despre care ajungi să crezi că se vor împlini într-un viitor mai apropiat sau, din contră, mai îndepărtat trebuie să îţi păstrezi curajul de a vrea să perseverezi în edificarea unor asemenea proiecţii pe care le vei trăi la un moment dat.
De cele mai multe ori, improvizaţia este sinonimă cu curajul, iar acesta, la rândul său, nu înseamnă lipsa fricii, ci tocmai dorinţa fermă de a merge împotriva ei. Se prea poate că, uneori vei zbura către ţelul tău, alteori vei fugi spre el, alteori doar vei merge sau chiar vei înainta târâş, dar oricum ar fi trebuie să mergi mai departe. Făcând aşa, vei fi într-o continuă mişcare şi evoluţie, iar noul de care ai nevoie este, de cele mai multe ori, un dar care îţi confirmă că eşti, întradevăr, o persoană preţioasă care are puterea să facă lumea mai bună. Cartea lui Stelian Juganu este o minunată confirmare în acest sens, iar stilul liber pentru a-mi cultiva optimismul în momentele mai puţin plăcute ale vieţii mi l-am alimentat şi din rândurile sale din care, între multe altele, poţi reţine un adevăr aparte: în clipele dificile de încercare, de pe urma cărora vei învăţa să fii mai special… You will never ride alone…
Surse foto: Aty Varga, www.stelianjuganu.ro
