Mi-am dat seama că materialul pe care, de obicei, îl ofer în dar Revistei Bulevard pentru fiecare zi de Miercuri urmează, tura aceasta, să fie publicat chiar în Ajunul Crăciunului, în consecinţă cred că povestea de azi va fi un pic aparte. Sunt ferm convins că un teolog ar spune-o mult mai frumos şi mai profund decât o fac eu acum.
Mie nu-mi rămâne decât să spun ce simt vis-à-vis de un episod relatat în Biblie pe care nu încetez să-l vizitez atunci când îmi pierd sensul, curajul sau entuziasmul de a crede că Viaţa e frumoasă în simplitatea ei şi merită trăită la maxim, iubind. Acum vreo 2000 de ani, trei oameni înţelepţi şi prosperi din Orient, fascinaţi de ştiinţe oculte şi astronomie, cercetând constant bolta cerească, văd ceva care îi bulversează atât de mult, încât decid să înceapă o călătorie lungă pentru a ajunge într-un loc aflat la mii de kilometri distanţă. Cam ciudat să te porneşti la drum doar pentru că ai văzut o Stea nouă care, după Tradiţie, anunţă naşterea unui Rege.
Pentru cei trei savanţi, experţi în Ezoterie şi Astronomie, lucrurile sunt însă clare şi fără urmă de îndoială. Mai mult, ei par să ştie foarte precis şi unde trebuie să vină. După ce ajung în Palestina, îl vizitează întâi pe suveranul Irod cel Mare, menţionând scopul vizitei. Departe de a fi luaţi în derâdere, se constată cu stupoare că şi învăţaţii de la curtea regelui au habar de eveniment. Întradevăr, Tradiţia vorbea despre naşterea unui nou Rege, chiar pe Pământul Făgăduinţei, la împlinirea tuturor timpurilor. Savanţii orientali veniseră, aşadar, la momentul potrivit. Mai trebuia găsit doar locul… Cei trei ajung, în cele din urmă, acolo unde trebuie, cu siguranţă par surprinşi de simplitatea locului, dar, din nou, sunt ferm convinşi că acel prunc adorabil care doarme în iesle, peste paie, înfăşurat sărăcăcios este, întradevăr, Regele pe care l-a anunţat Tradiţia. Fără ezitare îi oferă cele mai preţioase daruri: Aur, simbolul Regalităţii, Smirnă, simbolul Spiritualităţii şi Tămâie, simbolul Sacrificiului. De unde atâta certitudine la ei? Nu vom şti niciodată. Pur şi simplu, Credinţă. De altfel, chiar şi această relatare, poate că, în cazul unora, este o ancoră pentru suflet. Pentru alţii… just a naive story. Dar oricum ar fi, încărcătura sa simbolică este, cu siguranţă, o adiere plăcută pentru orice suflet care, în pragul sărbătorilor de iarnă, simte nevoia de căldură, nevoia de a şti că iubeşte şi este iubit în cele din urmă.
Eu personal m-am ataşat de această istorie pentru simplu fapt că învăţ din ea mereu ce este, de fapt, Credinţa. La un moment dat, oricare dintre noi descoperim, pe bolta existenţei noastre zilnice, o chemare către ceva care ne fascinează. Poate că ne-am dorit demult acel ceva, iubim ideea de a-l avea sau de a fi în preajma sa prin urmare, într-un fel sau altul, pornim cumva în căutarea lui. Unii o fac la propriu, alţii doar cu gândul. Dar oricum ar fi, ideea este că pornim să căutăm. Mereu căutăm ceva, în apropiere sau poate la distanţă, dar căutăm cu ardoare şi doar noi ştim încotro trebuie să o luăm. De multe ori pare o nebunie şi un non sens, dar totuşi mergem mai departe. Uneori zburăm, alteori fugim spre acel ceva, alteori doar mergem sau ne târâm, dar megem… Ne ghidează doar Steaua elanului nostru, şoptindu-ne irezistibil că, la capăt de drum, ne aşteaptă o mare satisfacţie. Cel mai greu este când, fără a putea să îţi proiectezi ceva, totul e atât de greu pe parcurs, încât îţi vine să laşi baltă orice demers. Uneori faci asta, dar de cele mai multe ori te cuprind regretele şi atunci, mai devreme sau mai târziu, reiei cumva drumul şi, într-un final, ajungi la destinaţie. Da, ajungi la destinaţie! Iar ceea ce vezi acolo, de obicei, te cam surpinde.
Nici pe departe nu era aşa cum ţi-ai imaginat atunci când ai pornit la drum, dar îţi place! În interior ai sentimentul de siguranţă că eşti la capătul unui voiaj lung, iar efortul a meritat. Atunci şi acolo nu-ţi mai rămâne decât să oferi tot ce ai tu mai bun: un zâmbet de aur, o îmbrăţişare caldă, nişte cuvinte pline de savoare. Sunt „lucruri” simple, dar ele spun totul despre Regalitatea din interiorul tău: Ai avut curaj să porneşti spre ceva care îţi place la nebunie. Ai perseverat în a ajunge la el în ciuda obstacolelor care ţi s-au ivit în cale, dar, mai presus de toate, ai avut nobleţea să îţi deschizi sufletul pentru a vedea că ceea ce este drag şi preţios în jurul tău nu se judecă şi se înţelege doar prin ceea ce se vede în exterior, cât mai ales prin ceea ce este în interior. Probabil că, în acea clipă, începi să înveţi să fii fericit cu adevărat. Şi asta, întrucât Darul tău Regal, înainte să fie ceea ce ai găsit tu atunci şi acolo, este tocmai ceea ce eşti tu dispus să dai din tine, cu tot dragul, pentru cineva scump şi iubit. Iată de ce, oricine ai fi, oriunde ai fi… urmează-ţi Steaua şi porneşte la drum! Poate că vei ajunge, la final de drum, într-un palat sau doar într-o iesle. Orice ar fi, vei zâmbi şi vei simţi ca viaţa e frumoasă în plenitudinea ei, mai ales când cei pe care îi iubeşti sunt aproape. E tot ce ai nevoie pentru a fi cu adevărat împlinit. Crăciun Fericit, aşadar!
Surse foto: elldor.info, luminaadevarului.blogspot.com, stronglittlesleepers.com
