Şaizeci de mii de turci, crema Imperiului Otoman, sosiseră împotriva a şase sute de cavaleri creştini şi a câtorva mii de auxiliari maltezi, prinşi la ananghie în marele lor castel de la Sfântul Elmo, de pe mica insulă Malta, din Mediterana. Cavalerii rezistaseră cu succes unui asediu de şase luni şi, de necrezut, forţaseră inamicul să se retragă acoperit de ruşine. Această victorie salvase întregul ţărm mediteran şi, prin asta, Creştinătatea… scria James Clavell în deja celebrul său roman intitulat în mod sugestiv „Shogun”.
Este o relatare despre un eveniment care s-a derulat acum mai bine de 500 de ani şi care pune în lumină povestea unor fabuloase începuturi referitoare la un loc care şi azi deţine o poziţie cheie în geopolitica mondială: Malta, minunatul arhipelag plasat la mijlocul Mării Mediterane, între Europa şi Africa.
Valletta este o veritabilă perlă arhitecturală a acestui spaţiu, în fapt un oraş splendid a cărui vechime coboară până în veacul al XVI-lea. Legenda sa este inevitabil legată de trecutul faimos al Cavalerilor de Malta, cei care au şi condus această urbe o lungă perioadă de timp. În realitate, mai sus menţionatul ordin sau Suveranul Ordin Militar şi Ospitalier al Sfântului Ioan de Jerusalim, de Rhodos şi de Malta fusese creat în anul 1050, în Ţara Sfântă, în vederea administrării unui spital pentru ca, ulterior, el să aibă în vedere securitatea pelerinilor şi a teritoriilor creştine din menţionatul areal.
În anul 1566, Cavalerii Ordinului au înfiinţat un oraş în cadrul arhipelagului cu scopul de a păzi acest punct nodal dintre două continente. Marele Maestru al Ordinului, Jean de la Vallette, graţie vitejiei sale dovedită în lupta împotriva turcilor, şi-a eternizat imaginea în conştiinţa locuitorilor, oferind oraşului nou-înfiinţat numele său. Chiar şi după scurgerea mai multor secole, încântarea vremurilor de altădată se mai poate simţi şi azi, iar mirajul poveştilor de vis cu Cavaleri viteji, care salvează lumea, continuă încă să fascineze spiritele. În oricare parte a anului, Valletta oferă privirii o serie de imagini spectaculoase, revelându-se ca o aşezare unică, plasată deasupra unei peninsule stâncoase, protejată de cele mai impresionante ziduri fortificate create vreodată.
După ce ai trecut de poarta monumentală care facilitează accesul spre interior, simţi, de la bunul început, atracţia irezistibilă pe care o dă acea sinteză arhitecturală remarcabilă unde îşi face simţită prezenţa civilizaţia europeană în simbioză perfectă cu cea orientală. Valletta este o aşezare de vis, iar farmecul ei este dat de arhitectura rafinată a palatelor, a bisericilor şi a străzilor desfundate ce te trimit cu gândul la San Francisco sau la Napoli şi peisajul spectaculos al peninsulei înconjurată de albastrul mării. În acest loc, bisericile predomină, fiind în număr foarte mare, de la majestuoasa Catedrală a Sf. Ioan, până la altele mai mici ce sunt plasate pe străzi laterale. Arta religioasă îşi face simţită prezenţa aproape peste tot, mai ales în condiţiile în care multe dintre clădirile obişnuite au câte o nişă unde tronează statuia unui sfânt care dă binecuvântarea către călători. În spatele Catedralei Sf. Ioan se află cel mai cochet restaurant unde se poate găsi cel mai delicios vin roze. Localul îşi fascinează clienţii încă de la intrare, graţie celor patru statui care îi întruchipează pe cei mai faimoşi Papi din istorie.
Toate străzile din Valletta au două nume, în malteză şi engleză, iar artera principală împarte localitatea în zona de Vest şi cea de Est. Multe din clădirile din jur au balcoane care sunt, până la urmă, ornamentul lor de bază din punct de vedere arhitectural, reflectând poziţia socială a proprietarilor. Altele prezintă cupolă în partea superioară, trimiţând pe oricine cu gândul, mai ales în ceas de seară, la cadrul mirific din cele 1001 de nopţi petrecute în compania Sheherezadei. Valletta este locul ideal, dintr-o altă lume, unde vii cu cea mai mare plăcere să redescoperi farmecul vieţii şi plăcerea aventurii. După ce ai făcut o plimbare de vis, în ceas de seară, pe străzile întortocheate, ajungând în final în cetate, tot ce mai poţi face este să te opreşti în loc undeva pe o bancă şi să admiri infinitul mării, de acolo de sus, unde lumini magice pun în evidenţă meterezele seculare. Totul pare că se opreşte în loc, iar gândul îţi zboară brusc la vremurile cavalereşti de altădată ce par a fi nemuritoare. Atunci şi acolo, în acel cadru de vis, pare că o poveste frumoasă se naşte din senin… Legenda unui nou Cavaler care şi-a adus aleasa Inimii pe câmp de glorie…
Surse foto: telegraph.co.uk, journeyfiles.com, stonemole.wordpress.com, malta.com, lonelyplanet.com
