În timp ce-mi căutam înspiraţia în broşura cub uşor de deschis, dar greu de împachetat şi urmărit, primită la TEDxCluj, pentru a scrie despre eveniment, îi povesteam unei prietene unde mi-am petrecut sâmbăta ce tocmai a trecut.
„Treaba aia cu Iv cel Naiv? Sau a fost ceva la nivel mai mare? Gen, mai mulţi speakeri? Eu nu ştiu prea multe despre TEDx”, îmi spune ea.
“Da, a fost mai mare… de fapt, Iv cel Naiv a fost cel mai mic de acolo”, îi răspund în grabă şi-mi continui ideea într-un document, fără să-mi dau seama iniţial că la ea îmi era inspiraţia.
Iv cel Naiv, pentru mine cel puţin, a fost cel mai mic de acolo, că nici nu l-am văzut. Am văzut în schimb multe zâmbete ce stăteau să explodeze pe feţele naivelor, când Dragoş Bucurenci, moderatorul din acest an, ne spunea s-ar putea să-l vedem sau nu pe Iv. Ştiam deja, după o lansare de carte unde l-am ascultat înregistrat şi o lectură la FânFest, unde a intervenit telefonic, că nu o să-l vedem. Probabil, la TEDx, Iv era ascuns într-o bulă dintr-o sticlă de apă minerală de la barul din cadrul Cinematografului Florin Piersic, locul unde s-a ţinut evenimentul. Despre bulele din apa minerală, care suntem noi aparent, ne-a povestit. Şi a făcut-o metaforic şi frumos şi liric şi cum îi mai stă în fire. Dar anonim. Atât de anonim, că am impresia că nici nu era acolo, mai ales că în perioadele de aplauze nu se oprea din vorbit. Dar poate pur şi simplu era într-un loc de unde nu auzea prea bine ce e în public, vorba lui Andrei Aroneţ.
Oricum, după ore bune de stat pe scaunele suficient de inconfortabile chiar şi pentru un film de două ore, prezentarea naivă şi însetată a prins bine, pentru descreţire. Cât despre spaţiul ales, n-ai cum să găseşti unul mai bun în oraş, iar genunchii se relaxează mai ales dacă stai în marginea rândului şi te tot ridici să-i laşi pe ceilalţi să ajungă la locurile lor. Nu mă plâng, a fost o zi plină, începută destul de devreme, dar cu pauze lungi şi dese, petrecute, ce-i drept, la coadă la baie ori la cafea.
Nu ştiu alţii cum sunt, dar clişeu mai mare decât să ceri pe cineva în căsătorie la un eveniment cu public, fie că e premieră de film, teatru, concert, meci de orice sau… TEDxCluj, n-am văzut. Poate doar căsătoria. Am avut parte şi de un astfel de moment şi de o declaraţie lungă cât un discurs… Eu le-aş mai fi dat câte două minute speakerilor, dar… cine sunt eu să judec? Că doar nici pe mine nu m-a judecat tipa cu lacrimi în ochi de lângă mine că n-am aplaudat în timpul evenimentului spumos al zilei.
Dar să trecem la lucrurile care chiar ne-au plăcut la TEDxCluj.
Luat per total, evenimentul a fost mult mai bun faţă de anul trecut, când l-am descoperit de altfel. Organizare bună, speakeri mai mulţi, subiecte variate, mult umor presărat în discursuri şi o grămadă de idei împărtăşite cu cei din sală. E drept, n-ai cum să rămâi cu toate, doar e o zi în care auzi câţi alţii în zece (ani), dar nu ai cum să nu rămâi cu ceva care să te inspire. Chiar dacă e o glumă dintr-un discurs şi o învăţătură din altul.
*Moderatorul
Dragoş Bucurenci, pe care l-am văzut anul trecut în calitate de speaker pe scena TEDxCluj, anul acesta a fost invitat pentru a modera evenimentul. Şi a făcut-o într-o formă de zile mari, surprinzând până chiar şi speakerii invitaţi prin felul în care îi prezenta. Aveai impresia că fiecare poveste ce urma să fie prezentată s-a petrecut cândva în viaţa lui… ori într-o viaţă anterioară. E chiar bine când la un eveniment aşa de lung moderatorul reuşeşte să nu te adoarmă, oricâtă nevoie de linişte ai mai avea din când în când.
*Surprize printre discursuri
Dintre momentele artistice, nu putem să nu amintim ce ne-a trezit de fapt, şi-anume Mugur Pop cu gaşca lui de la Terra Dacica Aeterna, tinerii băieţi dansatori de la KID-A, lângă ale căror mame mândre m-am nimerit în pauza de masă şi apoi în timpul performance-ul, care mi-a demonstrat de ce sunt aşa de mândre, şi pauza muzicală susţinută de Rua Quartet.
*Aplauze vs. 2%
Unul dintre cele mai aşteptate momente ale zilei a fost prezenţa lui Raed Arafat, care ne-a prezentat povestea SMURD de la începuturi, până în prezent, plus planurile de viitor şi greutăţile întâmpinate pe parcurs. La finalul prezentării, sala s-a ridicat în picioare şi a împrăştiat ropote de aplauze. Nu zic, iniţiativa lui salvatoare de vieţi, de-adevăratelea, merită admiraţie, aplauze şi chiar şi o plecăciune, dar mă întreb oare câţi din cei vreo 1000 de oameni prezenţi au chiar donat cei 2% pentru care ne-a mulţumit doctorul în discursul său?
*Decalogul nevoilor
Solomon Marcus, cel care a aflat despre plictiseală de la alţii, ne-a spus înainte de eveniment că va trebui să facă spectacol pe scena TEDxCluj, şi a reuşit. Acesta ne-a prezentat, printre altele, un decalog mai mult poetic, decât matematic, dar cu siguranţă unul ale cărui deprinderi le-am uitat pe parcurs ori nici nu le-am descoperit încă, ceea ce m-a convins să le notez aici, pentru cei care nu au participat:
- Nevoia de a da sens vieţii
- Nevoia de împrospătare
- Nevoia de mirare/bucurie/extaz
- Nevoia de îndoială şi de suspiciune
- Nevoia de greşeală şi de eşec
- Nevoia de identitate
- Nevoia de omenesc şi de omenie
- Nevoia de joc
- Nevoia de cultură
- Nevoia de transcendenţă
Cu toate că Alexandru Mironov ne-a citit atâtea lucruri interesante de pe site-ul de mai sus, pe care vă invit să-l răsfoiţi fără să clipiţi, singurul lucru pe care chiar mi l-am notat a fost predicţia lui: “Spre 2030 femeile vor conduce lumea”.
*Problematicile minţii şi despre onestitate sau… a nu minţi
Discursul lui Brad Blanton a fost, parcă, cel mai apropiat dintre cele pe care le mai urmăresc din când în când pe TED. Nu zic, îmi place specificul poveştilor româneşti, dar asociez TED cu ceva atât de amuzant, încât să te întristeze. Iar observaţia-îndemn a mind is a terrible, waste it!, cam face asta. Despre mintea noastră în trei straturi care nu se prea înţeleg şi despre onestitatea pe care nici noi n-o mai regăsim în capul nostru, fără să comunicăm sincer cu ceilalţi. „Mintea nu e un lucru pe care să te poţi baza. Avem nevoie de ceilalţi pentru claritate. Cel mai important lucru pe care trebuie să-l faci ca să-ţi funcţioneze mintea, este s-o opreşti”.
*Poveştile ne salvează
Cea mai bună cale pentru a te vindeca de o poveste din trecut, e să o povesteşti. Şi… nu eşti niciodată singur sau mai bine zis, singurul, în orice situaţie te-ai afla. După cum îi stă bine, Cristian Lupşa a vorbit despre poveştit şi, deşi mai mult l-am citit decât auzit vorbind, în cele trei dăţi când a povestit ceva la Cluj în toamna aceasta, a inserat o poveste din viaţa lui. Confirmarea că poveştile te pot vindeca şi chiar apropia de cei din jur, chiar dacă acestea spun lucruri mai întunecate despre tine, a venit din partea publicului, căruia îi lipsea puţină emoţie după o serie de prezentări mai inginereşti.
*România, mereu în alegeri
Prinţesa Marina Sturdza a spus că e intimidată să fie ultima pe lista speakerilor. Eu spun că, pe lângă respect şi deloc intimidare, mai e şi o strategie a organizatorilor, deloc rea, în a ne ţine cu gura la suflet până la finalul evenimentului. Când în engleză, când în română, dar cu acelaşi zâmbet cald, Marina Sturdza a avut un discurs optimist cu privire… atenţie!, la România. „România are o problemă de imagine, suntem inerţi, mereu în alegeri, problema noastră e internă, trebuie să ne găsim eroii. Comunismul a distrus fibra ţării, dar azi am văzut, aici, că societatea, generaţia nouă, are vigoare. Sunt optimistă cu privire la românii tineri. Relearn the confidence of being romanian*”, ne-a îndemnat ea.
*Ce-ar mai fi de dezbătut
Radu Cotarcea şi Octavian Buta, aşi într-ale dezbaterilor, au exersat o scurtă dezbatere pe post de prezentare, cu privire la utilitatea conferinţelor TEDxCluj, apelând la tehnica de debate pentru a ne da exemplu de discurs argumentat şi posibilitatea de a observa mai multe variante când vine vorba despre… absolut orice. Mi-a plăcut dansul ideilor lor şi cum ne-au făcut să balansăm dintr-o parte în alta.
Sunt multe idei împărtăşite la TEDx. Probabil sunt puţine pe care le poţi ţine minte, şi şi mai puţine pe care le vor aplica cei din public vreodată. Totuşi, tind să cred că o astfel de zi e mai mult decât o formă de divertisment. Depinde ce cauţi, ce te atrage, ce-ţi place să observi şi la ce eşti cu adevărat atent.
Discuţiile au fost mult mai multe, ne-a fost greu şi nouă să selectăm doar câteva, însă în curând vor fi publicate toate înregistrările pe site-ul evenimentului. Vă vom ţine la curent. Până atunci: learn – unlearn – relearn! Şi beţi apă minerală pe ascuns.
*nu încerc să imit discursului ei bilingv, ci să subliniez inspirata folosire a termenului relearn, parte din tema conferinţei.
Mai multe fotografii: instagram.com/tedxcluj
