În ordinea priorităţilor mele au intrat mereu partenerul de viaţă, familia, job-ul, prietenii, ştiu sigur că am dat tot ceea ce era mai bun pentru ca nimeni să nu fie nemulţumit. Deseori, aproape ca mi-am pus şi sufletul pe tavă când, în lumea celor scumpi mie, au început „furtuni” sau era nevoie de un pic de tandreţe… Şi, cu toate acestea, simt răceală în jurul meu, văd priviri plictisite, chiar lehamite în ochii iubiţi când încerc să-mi argumentez şi eu o părere. Şi nu am nevoie decât de o îmbrăţişare simplă, de un cuvânt cald şi răbdător! Dar lumea e prea busy şi prea raţională pentru „romantisme ieftine”. Lada de gunoi a singurătăţii în doi este deja locul bântuit de aceiaşi fantomă nenorocită a frustrării care se încăpăţânează cu cinism să-mi aştepte un răspuns: Ce lipseşte din ecuaţie? I’m stupid? – se întreba, odată, cineva cu amărăciune în suflet.
Poate că, uneori, cel mai înţelept şi cel mai preţios dar pe care îl putem face unei persoane dragi nu este răspunsul, ci tocmai calea spre un posibil răspuns. În speţa de faţă, rememorând clasamentul creionat mai sus, s-ar putea că tocmai paradoxul „prostului-deştept” să fie cheia spre iluminarea deplină. Sublima antiteză se regăseşte în profunzimea Duhului ce populează Lampa Fermecată a lui Aladin. Oare cine nu ar vrea o asemenea Lampă? O freci din când în când, îţi apare Duhul cel Deştept care le ştie pe toate, poate să le facă pe toate cu multă măiestrie, nu îţi pune niciodată întrebări obositoare şi enervante, ci pur şi simplu vrea să ştie doar un singur lucru: ce vrea inimioara ta. După ce i-ai spus, El, Duhul, în deşteptăciunea lui, face cum face şi îţi rezolvă mofturile. Toate. Cât ai clipi. Şi nu oricum. Eficienţă şi calitate maximă!
După care, Măria Sa Duhul îţi dispare din vedere până la următoarea frecare, evident fără să te întrebe la ce îţi trebuie, în realitate, toate prostiile pe care le-ai cerut. De ce ar face-o? Din moment ce lui îi place să iasă şi să-ţi cânte în strună doar pentru că tu zdrăngăni un pic acolo unde trebuie, la ce bun şi discernământul? Tot ceea ce contează este că ai şi tu Prostul tău! Dar ce Prost! Unul care se ştie cu toate. Are habar de toate! Orice îl întrebi, te dă pe spate cu răspunsurile pe care ţi le zice. Orice i-ai cere să facă, după ce termină, simţi că, finalmente, ai miracolul la care ai visat o viaţă. Şi unde mai pui că nicicând nu are pretenţii. Nu îţi cere de mâncare, nu îţi cere de băut, se descurcă la acest capitol pe cont propriu, cam tot la fel ca şi în clipa în care el are grijă să-i fie curaţi şalvarii când apare în faţa ta. Habar nu ai cum face toate astea, dar el este mereu profi! În plus, îl găseşti şi acolo unde este necesar, face tot ceea ce este util, poţi să pui bază pe el, ştie când să dispară de aşa manieră încât prezenţa lui să nu producă poluare vizuală. Exclus să te sufoce, exclus să te pârască în vreun loc de toate tâmpeniile pe care le zici/pretinzi. Iar ceea ce este cu adevărat fascinant este că niciodată, dar niciodată nu o să te trezeşti cu penibilul situaţiei în care el se va cimenta vreodată undeva înaintea ta, luându-ţi faţa. Nici vorbă! Te va lăsa mereu să fii Tu number one, să ai mereu dreptate şi câştig de cauză. Şi asta întrucât te place, că doar de aia iese din Lampă când îi dai strigarea. Ce mai…o comoară veritabilă la casa omului! Nu ai cum să nu îţi doreşti aşa ceva! Un Duh simpatic, competent, pe care îl place atât de multă lume, însă îl ai doar Tu. Just you! Just for you! Un frumuşel capabil de toate care, departe de a pretinde pe durată lungă măcar un pic din spaţiul tău propriu, se simte bine în Lampa aia mică, fără să dezvolte vreo frustrare care să răbufnească mai târziu. Doamne fereşte! Numai asta nu îţi trebuie. Vreun pattern-oglindă în care să se reflecte, poate, chiar propriu-ţi penibil ce, din punctul tău de vedere, „nu există” şi nici „nu a existat” vreodată. Ce, a existat?!?
Ok, toate bune şi frumoase, dar unde să găseşti o asemenea Lampă cu un Prost-Deştept gata să fie mereu la cheremul tău? Despre ce vorbim aici? Poveşti nemuritoare de adormit copiii mici? Eu mă gândesc, adesea, la acele clasamente în care partenerul de viaţă, x, y sau z din familie, jobul, prieteni, căţel, purcel… îşi au fiecare locul lor de cinste în ierarhia „Vip-urilor” care se bucură de „blitz-uri” în universul profesional/domestic. Însă cel/cea care produce „blitz-urile” propriu-zise nu se regăseşte nicăieri sau, mă rog, figurează, dar prea palid ca să realizezi că respiră oxigen pe undeva, visează la ceva, tânjeşte după ceva… N-am curaj să mă gândesc cum se simte el/ea în strâmtoarea unei „Lămpi”, dar merită să iei în calcul situaţia că s-ar putea, totuşi, să pierzi Lampa…S-a întâmplat şi la case mari! S-ar putea să-ţi fie cu adevărat greu fără un „prost-deştept”, right Aladin(a)?
Sursa foto: mariuspetrescu.com
