Se împlinesc, în curând, 128 de ani de când, în oraşul de pe Someş, nişte bărbaţi de elită au decis să întemeieze prima lojă masonică. Ea s-a numit „Unio”, a urmat îndeaproape ritul, respectiv principiile de funcţionare ale Marii Loji a Angliei – Mamă a Lumii şi a avut marele merit de a fi reuşit, până după anul 1918, să concentreze în jurul său întreaga elită din inima Transilvaniei.
Graţie numeroaselor demersuri întreprinse de-a lungul timpului, membrii săi au produs o vie efervescenţă în planul vieţii sociale, academice si, mai ales, politice, făcând din acest atelier, în scurtă vreme, una din cele mai importante şi mai active nuclee masonice din întregul spaţiu al Ungariei. Conform documentelor de epocă, care se păstrează în arhivă, atelierul a reunit în rândurile sale oameni politici şi intelectuali de vârf.
Practic, în a doua jumătate a veacului al XIX-lea şi până la Marea Unire, elita maghiară a Clujului, în proporţie de 90%, era afiliată la Loja „Unio”, iar fenomenul de reînnoire a urbei noastre nu poate fi separat de eforturile întreprinse de către membrii acestei organizaţii. Printr-o activitate discretă, dar hotărâtă, ea a devenit unul din principalii piloni de creare şi de susţinere a acelor instituţii ce au contribuit, în mod decisiv, la promovarea culturii şi la modernizarea societăţii ardelene în marele ei ansamblu.
Francmasonii din Loja „Unio” au sprijinit foarte mult formarea şi consolidarea iniţiaţivelor întreprinse de către „Crucea roşie”, iar în comisia de ajutorare, înfiinţată de primărie, sub conducerea luiApáthy István, au lucrat mai mulţi membrii ai atelierului sus-menţionat. Ei au fost cei care au organizat plasarea şi ajutorarea miilor de refugiaţi din Bucovina care, la un moment dat, au venit înspre Transilvania. Mai târziu, tot la sugestia lor, primăria oraşului a deschis un serviciu independent de aprovizionare şi de sănătate publică pentru a se remedia dificultăţile privind aprovizionarea populaţiei sărace. S-au pus în evidenţă şi problemele sociale ale şcolii în legătură cu elevii şi părinţii: introducerea mişcării cooperatiste în şcoală, fondarea de societăţi de lectură şi spectacole teatrale, toate acestea pentru ridicarea nivelului cultural al tineretului.
În baza propunerilor făcute în Loja „Unio”, încă din anul 1900, Teatrul Naţional din Cluj a început reprezentarea sistematică a pieselor cu caracter instructiv-şcolar care, în restul ţării, s-au introdus numai după şase ani. Imboldurile sociale de la începutul secolului al XX-lea au determinat şi Loja „Unio” să acorde multă atenţie păturii inferioare a societăţii. De aceea s-a şi decis ca, prin adunarea plantelor medicinale, să fie ajutaţi cei săraci din cadrul satelor pentru o sursă de câştig. I-au avut în vedere şi pe micii agricultori, promovând ajutorarea meseriaşilor şi a micilor comercianţi. Masonii din Loja „Unio” au sprijinit căminul de ucenici care s-a înfiinţat la Cluj pentru prima dată. Ulterior, ei au fost cei care au adus în atenţia opiniei publice problema locuinţelor igienice şi a grădinilor muncitoreşti. Celebrul francmason Apáthy István a organizat şcoala liberă pentru muncitori. Dr. Augustin Genersich, la rândul său, a deschis un curs intitulat „Şcoala mamelor” pentru societatea feminină a oraşului în care a popularizat obligaţiile privind maternitatea. Pe lângă acestea s-a reuşit ca, la doleanţa membrilor atelierului, să se organizeze aprovizionarea gratuită cu pâine şi lemne de foc a celor mai săraci oameni din oraş.
Unii dintre francmasoni au contribuit, cu mare entuziasm, la înfiinţarea Muzeului Etnografic al Societăţii Carpatine Ardelene”. Alţii au dus o propagandă intensă contra concubinajului, dar nu pentru judecarea părţii morale a acestei convieţuiri, ci pentru grija de soarta copiilor care se năşteau din asemenea gen de relaţii. Au mai reuşit să pună bazele Asociaţiei de Horticultură, a diverselor Societăţi de Binefacere, a unei Asociaţii pentru Protecţia Copilului şi pentru protecţia animalelor, a unui centru pentru ocrotirea orbilor, a unei fabrici de săpunuri medicinale, a unui spital pentru copii şi a unei Cooperative de Credit. Este vorba, aşadar, despre reuşitele unei organizaţii care, departe de a fi fost secretă, a ales să activeze tot timpul în sânul comunităţii, ajutând acolo unde era nevoie.
În spatele vălului însă, Loja „Unio” a rămas însă, şi pe mai departe, o lume complexă a ritualului şi a simbolurilor, căutând să adune laolaltă pe toţi cei buni pentru a-i face mai buni. La sânul său au crescut şi s-au maturizat elite care au devenit veritabile repere ale comunităţii din care făceau parte. S-a putut vorbi, aşadar, despre o lume a oamenilor aleşi care şi-au eternizat numele în paginile de istorie ale acestor meleaguri. A fost o lume fascinantă ale cărei ecouri se simt până astăzi. O lume exclusiv a bărbaţilor…
Surse foto: grandloge.us, badpolitics.ro, masonic.ro
